Politika • Kickboxing bisericesc la Basarabi, Muscat Ottonel la Nazarcea

În anul 1986, Macedon Petrescu, actualul Arhiepiscop al Tomisului, publica la Iaşi studiul exegetic intitulat „Să nu ucizi”, în Revista „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”. În studiu, Episcopul-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor din acea vreme comenta, interpreta şi explica înclinaţia nefirească a rasei umane spre cruzime şi spre crimă, militând prin îndemnuri bisericeşti pline de smerenie pentru educarea gândului omenesc către o grabnică şi statornică iubire faţă de semeni. Întreaga activitate pastoral-misionară a Înaltului Prelat de la malul mării abundă de îndemnuri la smerenie şi la fapte cucernice. Ca Episcop-Vicar a participat la peste 200 de lecţii deschise de religie desfăşurate la licee şi şcoli generale, precum şi la zeci de ore la seminariile teologice de la Bucureşti şi Giurgiu. A participat la 50 de întruniri cu organizaţiile de tineret, ţinând în faţa acestora şi cuvânt de învăţătură. A acordat zeci de interviuri la televiziune sau radio, atât în cadrul emisiunilor religioase cât şi în cele de ştiri, de cultură sau sociale. În orice ipostază publică s-a aflat, IPS Teodosie a militat pentru îmbrăţişarea de către mireni a învăţăturilor creştine, a promovării în viaţa socială, a cucerniciei, smereniei şi iubirii faţă de aproape. Se presupune deci că un astfel de mare învăţat şi practician al Bisericii Ortodoxe cunoaşte exact ce înseamnă un delict împotriva fiinţei umane, începând de la o simplă înjurătură şi până la uciderea unui semen. Pe această scală a violenţelor oamenilor contra oamenilor se află şi fapta de o cruzime barbară a protosinghelului Teotim Popa de la Mânăstirea din Basarabi, judeţul Constanţa. De data aceasta, spiritul arzător întru iubire al Arhiepiscopului Teodosie nu a mai funcţionat. S-a ascuns nebărbăteşte în spatele unor regulamente şi canoane ale BOR, pe care le-a transformat într-un stindard al neputinţei de a fi la fel de vehement cu cruzimea umană, atunci când se află în faţa unui exemplu concret. Omeneşte şi creştineşte ar fi fost ca IPS Teodosie să ia o poziţie publică hotărâtă de condamnare a punerii în pericol a vieţii unui creştin ortodox aşa cum, cu vehemenţă şi mare ardere interioară s-a pronunţat în zeci de întruniri pastoral-misionare. Cum poţi să suporţi cruzimea scenelor filmate şi prezentate la o televiziune particulară, pe care cu siguranţă Arhiepiscopul Tomisului le-a vizionat, fără să iei atitudine? Răspunsul este simplu IPS Teodosie nu a luat o poziţie publică de condamnare, pentru că nu îi pasă de umilul creştin bătut! Toate intervenţiile publice în favoarea spiritului creştinesc de iubire a semenului şi de condamnare a violenţei şi cruzimii au fost făcute doar pentru zidirea unei imagini publice cât mai puternice, având drept ţintă precisă ocuparea unui post înalt în ierarhia bisericească. Desigur că o parte din mirenii naivi ai României, care nu s-au ridicat încă la un nivel de înţelegere conştientă a rolului real al Bisericii în societate, vor ieşi în faţă şi vor spune cu doza de tâmpenie a omului obişnuit să nu gândească cu mintea lui: „Este doar un caz izolat! Asemenea fapte nu caracterizează Biserica Ortodoxă Română!” „Asemenea fapte” ar trebui însă, să lipsească cu desăvârşire din interiorul acestui sistem. Pentru că, în acest sistem, nu avem de-a face cu „dus şi întors”. Ori iei o decizie fundamentală şi te hotărăşti să slujeşti toată viaţa Biserica, ori nu te apuci de meserie şi te faci ospătar. Formal, Arhiepiscopia Tomisului a procedat legal din punct de vedere religios: a dispus suspendarea temporară a protosinghelului Teotim Popa din slujire şi deferirea sa spre judecata Consistoriului monahal (Consistoriul monahal este tribunalul bisericesc investit cu puterea de a judeca abaterile disciplinare ale călugărilor dintr-o eparhie). Comunicatul a fost postat pe site-ul Arhiepiscopiei Tomisului pe data de 27 august 2010, fiind repede ascuns în arhiva lunii august 2010, pe 30 august 2010, acesta fiind scos de pe site. Înţelegem dorinţa IPS Teodosie de a nu se mai face vâlvă în acest caz, fapt specificat cât se poate de clar în acelaşi comunicat de presă, în care se afirmă cu cinism: „Până la finalizarea cercetării şi pronunţarea sentinţei Consistoriului monahal, instituţia îşi rezervă dreptul de a nu comenta în niciun fel prezentul incident”. Ce ar putea să însemne sintagma : „dreptul de a nu comenta în niciun fel”? S-ar putea ea oare numi toleranţă faţă de cruzime? S-ar putea ea oare toleranţă faţă de lipsa de cucernicie şi smerenie? S-ar putea ea numi toleranţă faţă de inexistenţa iubirii faţă de semenul tău? Sau pur şi simplu ne-ar putea duce gândul la o ipocrizie descalificantă pentru reprezentanţii la vârf ai Bisericii? Tăcerea este totală, nici din partea Patriarhiei Române, sau mai precis din partea Prea Fericitului Daniel, Patriarhul BOR, neexistând o poziţie publică de condamnare a cruzimii ieşite din comun a unui slujitor al Bisericii, împotriva unui simplu enoriaş. Între timp, practicantul în sutană de kickboxing din Basarabi e bine mersi şi se relaxează liniştit la mănăstire, pentru că Poliţia Judeţului Constanţa nu are nici în clin nici în mânecă cu Biserica. „Ferească Sfântul! Cum să ne băgăm noi peste Consistoriul monahal?”, au scuipat în sân şi şi-au făcut cruce de trei ori cei de la IJP Constanţa. Cazul de la Basarabi vine să completeze imaginea unei Biserici Ortodoxe, care nu mai este nici pe departe ceea ce a fost, un etalon pentru societatea civilă. Cazurile de lipsă de moralitate şi de încălcare diavolească a poruncilor bisericeşti sunt din ce în ce mai dese, producând decredibilizarea accentuată a unui organism netransparent care îşi ascunde greşelile sau le minimalizează. Genul popular a intuit această cădere în derizoriu a unor reprezentanţi ai Bisericii, impunând zicala plină de înţelepciune: „să faci ce zice popa, nu ce face popa!”  Tot pe site-ul Arhiepiscopiei Tomisului, am descoperit că în cramele de la Nazarcea ale Arhiepiscopiei, se află în prezent depozitată o cantitate de 545 de mii de litri de vin, din soiuri nobile: Riesling, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel şi Merlot roşu. Trai nineacă! Se specifică fără echivoc că această cantitate de vin este destinată exclusiv exportului. Se dovedeşte astfel încă o dată, că Dumnezeu are întotdeauna grijă de cei cucernici şi mari iubitori de oameni.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta