Politika • La adio tu!

Excluderea lui Pantelimon Manta din PNL nu mă surprinde, a fost anunţată cu ceva vreme în urmă prin vocea preşedintele organizaţiei judeţene, Dan Ilie Morega. Motivele de acum ale acestui gest, însă, pot fi apreciate drept caraghioase. Cine poate crede că Manta a fost exclus din partid din pricină că nu şi-a plătit cotizaţia? Nici măcar un naiv. Argumentele aduse în sprijinul deciziei lor, de către membrii conducerii liberale, se susţin doar în măsura în care putem citi în spatele acestora adevăratele motive ale excluderii. Din această pricină cred că e bine să trecem în revistă câteva aspecte legate de acest mariaj nefericit.

Cred că, sunt bine cunoscute disputele dintre cei doi, apărute la scurt timp după înscrierea lui Manta în PNL. Încă de atunci au apărut speculaţii legate de felul în care se vor poziţiona cei doi politicieni în ierarhia organizaţiei. Pantelimon Manta un politician rănit, abandonat de Traian Băsescu şi Partidul Democrat, după ce a pierdut dezastruos alegerile pentru primăria Târgu-Jiu, s-a înscris la conservatori, ca ulterior, datorită alianţei electorale dintre partidul lui Dan Voiculescu şi PSD, să devină deputat în Parlamentul României. Din această postură, Pantelimon Manta a devenit membru al PNL, evident, la insistenţele lui Dan Ilie Morega, ale cărui interese nu au întârziat să se facă vizibile. Fără îndoială, înscrierea lui Manta la liberali a fost un pas greşit, cu atât mai mult cu cât cunoştea bine procedeele prin care Morega îşi anihilează adversarii, atât din partid, cât şi din afara acestuia. Trebuie subliniat faptul că, pentru Morega, înscrierea lui Manta în PNL a fost o lovitură de imagine bine ticluită. La momentul respectiv, liberalii se aflau la guvernare, ori atragerea unui parlamentar din sânul opoziţiei putea conta în ochii opiniei publice. În plus, Morega a crezut că poate obţine şi ceva voturi datorită lui Manta, în perspectiva alegerilor uninominale. Îmi amintesc, cum la data respectivă, cei doi au încercat să arunce cu praf în ochii electoratului, pozând în cei mai buni prieteni şi încercând să lase impresia că legătura dintre ei va dura multă vreme de atunci încolo. Nici unul n-a contenit să aprecieze, în diferite apariţii publice, calităţile de om politic ale celuilalt. Parteneriatul lor părea unul fericit, numai că el ascundea germenii viitoarei rupturi, ce n-avea să întârzie.

Declinul unei legături primejdioase

Speculaţiile prin care Manta ar fi încercat să-i fure puterea lui Morega şi să se instaleze în fruntea liberalilor gorjeni au apărut imediat. Criticile despre modul în care este condusă organizaţia au apărut pe la colţuri, ca mai apoi să fie date pe faţă. Momentul respectiv a fost accentuat de pierderea alegerilor şi implicit a puterii de către liberali, dar prin propulsarea, de această dată, a lui Morega în Parlament. Ele au fost şi mai vizibile în preajma congresului PNL, atunci când disputa dintre susţinătorii lui C.P. Tăriceanu şi cei ai lui Crin Antonescu a atins cote destul de înalte. Morega l-a susţinut pe Antonescu, Manta l-ar fi dorit în continuare pe Călin Popescu Tăriceanu în fruntea PNL. Replicile dintre cei doi au devenit destul de agresive. Morega l-a ameninţat pe Manta cu excluderea din partid. Pentru toată lumea era foarte clar că îi pusese gând rău, iar acest lucru a fost cât se poate de clar în momentul în care Morega i-a interzis lui Manta să participe la congres. De aici a început declinul unei ascensiuni ce avea să se termine prost pentru Manta. Diabolicul Morega a învins din nou. A supravieţuit încă o dată asaltului declanşat împotriva sa. Înconjurat de aceiaşi oameni fideli, Morega la eliminat pe Manta fără să clipească. Metodele sunt arhicunoscute, ele făcând parte din arsenalul de luptă al foştilor activişti de partid. Nu am nici o îndoială că Morega a folosit împotriva lui Manta tot ce a învăţat în anii când conducea cooperativa. Orice opozant trebuia distrus. Orice voce trebuia anihilată. Orice cuvânt spus se întorcea împotriva celui care îl rostea. Servilismul, capul plecat, linguşeala, minciuna programată, autoritatea absolută a celui aflat în fruntea partidului, propaganda în genere cu toate efectele ei nocive, au fost bine cunoscute de D.I. Morega. Le-a aplicat cu succes de-a lungul acestor ani postrevoluţionari, trecând cu uşurinţă prin mai toate partidele politice şi lăsând în urma sa victime de tot felul.

Un scenariu sinistru

Mult mai puţin hârşit în astfel de procedee, Manta nu putea să aspire mai mult în relaţia cu Morega. Nu putea nici măcar visa că într-o bună zi îl va înlocui pe Morega în funcţia de preşedinte al organizaţiei judeţene. Nu a spus niciodată explicit că îşi doreşte acest lucru, dar a fost clar pentru toată lumea că asta vizase. Din păcate, acesta a fost lipsit de o strategie, iar lipsa de scrupule a adversarului său, a pus capăt unei legături nepotrivite. Toate demersurile lui Manta s-au lovit de un zid de netrecut. Camarila plătită din greu de către Morega şi-a făcut datoria, aruncându-l pe Manta peste bord. În acest moment, lucrurile nu-i sunt deloc favorabile. Speranţa într-o posibilă reconciliere este vagă. Chiar pierdută, a-şi putea spune. Morega este neiertător cu trădătorii, cu cei care vor să-i submineze autoritatea. În plus, el vrea să controleze tot ce se întâmplă în partid. Tot ce mişcă în jurul său. Din acest motiv, neascultătorul Manta trebuie pedepsit. Iar pedeapsa aplicată de Morega s-ar putea să-l coste chiar şi cariera, cu atât mai mult cu cât, după rezultatele obţinute la alegerile europarlamemntare, în PNL circulă mai multe curente de opinie, unele vizând, inclusiv, candidatura lui Crin Antonescu la prezidenţialele din toamnă şi posibila sa înlocuire de la conducerea PNL cu fostul prim-ministru C.P. Tăriceanu, nimeni altul decât susţinătorul lui Manta. Oricare ar fi, însă, rezultatul acestor dispute, putem trage o concluzie amară: politica românească este locul unde se derulează cele mai sinistre scenarii, în care valorile democraţiei sunt batjocorite, iar cetăţeanul este complet ignorat. Este locul unde călăul şi victima coabitează în dispreţul celor mai elementare principii de bun simţ. Din acest motiv cred că spectacolul mediatic oferit de Morega şi Manta este unul de prost gust, nefăcând altceva decât să confirme dezinteresul cras manifestat de oamenii politici faţă de principalele probleme ale românilor.

Doru Strîmbulescu