Politika • Măscărici şi speculanţi

Victoria Teodorei Trandafir în alegerile desfăşurate în circumscripţia 19 din Capitală pentru deputăţie în Parlamentul României a reprezentat pentru PDL un balon uriaş de oxigen, care a ajutat plămânul partidului să respire mai lejer în atmosfera politică cu grad mare de toxicitate din societatea românească. Apelul PD-L-ului la o actriţă de şuşanea dovedeşte faptul că partidul nu mai are resurse interne de personal, care să îl reprezinte, chiar şi în confruntările de anvergură medie. Spus pe şleau, acest adevăr a fost acceptat, cvasicelebra Teo fiind trecută pe listele PD-L-ului şi ajutată să devină deputat de Bucureşti. Porţia de glorie a acestei victorii şi-o revendică Cristian Preda, un  apologet fără scrupule al Preşedintelui Traian Băsescu.

Din punct de vedere structural, PD-L suferă o transformare evidentă, partidul trecând de la starea de monobloc, la starea de fărâmiţare în mai multe grupuri puternic conturate. În realitate, se trece de la starea de turmă, la starea de grupuri răzleţe, care nu mai au în mod obligatoriu GPS-ul cu  punct final Palatul Cotroceni. S-a trecut succesiv de la starea de adoraţie, la starea de contemplaţie şi, în final, la starea de separaţie. În mod firesc, „ fiii” investiţi cu pârghiile puterii, nu s-au lins cu miere numai pe degete, băgând mâna adânc, până la cot, în butoiul cu miere. Esenţa gândirii orânduirii capitaliste este dominată de principiul egoist „Banii aduc libertatea.” Emanciparea greilor: Videanu, Blaga, Berceanu dovedeşte că acest principiu funcţionează şi în societatea capitalistă românească. Foştii aghiotanţi ai preşedintelui gândesc acum  astfel: „Ia să mă mai lase şi Băsescu! Am tras destul pentru partid! Să mai tragă şi alţii! Bani am, mi-ajunge! Nu au ce să-mi facă!” La rândul lui, Traian Băsescu ştie şi el că viţeii lăsaţi liberi la supt, s-au cam îngrăşat şi au devenit nişte tăuraşi care pot să împungă. Sfârşitul partidului „strâns unit în jurul Preşedintelui”, este aproape. Partidul se fărâmiţează văzând cu ochii în bucăţi mai mari sau mai mici, fenomen alimentat de insuccesele evidente ale Cabinetului Boc şi de epuizarea în timp a ultimului mandat al Preşedintelui. Se pare că în curând nu va mai avea cine să ridice  „înspre oaste, flamura verde”, odată cu dispariţia din linia întâi a oamenilor de forţă ai partidului. Marea criză a PD-L va fi criza de oameni. În aceste condiţii, de lipsă din grădina proprie a valorilor, este obligatoriu să te uiţi peste gardul grădinii şi să-i alegi din societatea civilă pe cei care şi-au creat o notorietate, discutabilă sau nu. Erijat în ultimul timp într-un fel de ideolog al partidului, Cristian Preda, „a mirosit” faptul că notorietatea Teodorei Trandafir este încă pe val şi a oferit-o pe tavă partidului. Ceea ce a contrariat opinia publică, este uşurinţa cu care, un profesionist al şuşanelelor a acceptat provocarea de a deveni deputat în Parlamentul României. Arogat cu infatuare, demersul lui Cristian Preda, este totuşi unul de „râsul curcilor”. Trecerea de la ghiduşii, glume şi bancuri la crearea şi aprobarea unor legi pentru tot poporul este forţată şi necredibilă. Bufonul regelui pe post de legiuitor! Nu merge! Ecartul dintre cele două statute existenţiale este prea mare şi duce demersul în derizoriu, indiferent dacă partidul o „perie” acum diplomatic pe Teo, care chipurile datorită celebrităţii şi charismei ei a câştigat alegerile. Unii lideri ai PD-L, acompaniaţi şi de o parte a mass-media, au dus stupiditatea la extrem, afirmând că nu partidul a câştigat, ci doar „căpşorul” frumos al celebrei Teo. Câştigul imens a fost al PD-L-ului, care şi-a anexat nonşalant la butonieră, notorietatea Teodorei Trandafir. O speculaţie la nivel înalt, pentru care  Cristian Preda ar putea fi felicitat, doar de cei care nu înţeleg că în Parlamentul României, Teo Trandafir va fi doar o marionetă.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta