Politika • Plătim nişte impozite, în cine le investim?

Aleşii sau politicienii care deţin funcţii publice sau care au deţinut şi încă îşi mai ling rănile prin concedii medicale sau prin conferinţe de presă nu au responsabilitatea greutăţii ce le apasă pe umeri. Responsabilitatea banilor pe care noi îi cheltuim pentru ca ei să muncească pentru noi. Însă din angajaţi, ei devind angajatori sau chiar stăpâni, or Drumul către servitute e presărat cu bani şi moravuri.

Cine s-ar angaja de bună voi şi nesilit de nimeni într-o căsnicie cu poporul român, fără clauze de întreţinere, fără a-şi transmite postul pe care a fost angajat către vreo odraslă sau vreun nepot, pe care nu îl prea duce mintea, dar demnitarul sau funcţionarul public are o obligaţie mai mult sau mai puţin morală, de serviciu sau de regulă de partid?! Teoretic, atunci când angajezi pe cineva să îţi facă treburile publice şi îl plăteşti şi extrem de bine, întrucât se ştie că unele dintre salariile la stat depăşesc lefurile la multinaţionale, ai aşteptări extrem de largi în ceea ce priveşte rezultatele. Cine îi poate controla pe cei care controlează şi cine îi poate controla pe cei care conduc, întrucât instrumentul votului o dată la patru ani, este o sită mult prea fină pentru a alege termitele, de albinele muncitoare?! Pe cine şi pentru ce am plătit în ultima perioadă:

De egzemplu...

După o întâlnire de taină cu Tudor Vladimirescu, Dan Ilie Morega a organizat o petrecere de pomină în Câmpia Soarelui de la Padeş. E adevărat că după circ, respectiva colină a rămas un pic pârjolită. Dacă alţii se confruntă cu pârjol în nivelul de trai sau în buzunare, Morega se delectează cu pârjoale şi are de unde, şi are cu ce. După o viaţă în slujba comunităţii, privind paternalist de pe peterete Bisericii din Padeş şi câteva luni de dormitat pe scaunul catifelat de la Camera Deputaţilor, morega.eu a fost nevoit să scoată de la saltea, în declaraţia de avere, următoarele bunuri: peste 112.000 de euro într-un cont, peste 50.000 de dolari în altul, peste 10 miliarde de lei vechi în cel de-al treilea. Nu a donat sau înstrăinat cele două case care-i apăreau şi-n declaraţia precedentă, una la Baia de Aramă şi alta, de vacanţă, la Orşova. La capitolul maşini, apare însă, aceeaşi Lada din anul 1978. Lui Morega îi e greu să renunţe la lucrurile care i-au fost dragi cândva. Încă mai păstrează carnetul de membru al PCR, iar sub pat se spune că încă mai ţine o seceră şi un ciocan, e adevărat, făcute pe comandă, în perioada în care învăţa economie de la ucrainieni şi ulimieni. Revenind la circul de la Padeş, Sfântul Morega şi-a tras cu gel peste aură şi şi-a zburlit fasolea la alegătorii tineri care şi-au testat sciatica rotindu-şi trupurile după o parapantă cu sigla PNL, comandată şi plătită de eroul muncii socialiste. Din banii cui?

Nesimţirea a atins 35%

Dacă stai bine să te gândeşti, în timp ce Morega îşi “drămuieşte” leafa de parlamentar pentru a transforma manifestări publice în paranghelii de partid, alţii sunt liberi să îşi măsoare singuri nesimţirea. Majoritatea a căzut de acord că trecem printr-o perioadă de criză, însă nu la toată lumea a ajuns informaţia cu pricina. Este poate şi motivul pentru care, în timp ce în alte sectoare ale economiei au loc reduceri de salarii, se strânge cureaua şi se înghite în sec cu ochii la salamul de vară, care pe criză se haleşte cu tot cu sfoară, unii îşi stabilesc salarii babane. Chiar mai ridicate decât cotele apelor Dunării, în perioada viiturilor. Este cazul ştabilor de la Complexul Energetic de la Turceni, care şi-au mărit salariile cu 35% şi le-au aruncat un 8% şi muncitorilor. În mod inefabil, directorul Eugen Tunaru are un nume predestinat la manţogării şi este semn clar că pedeliştii din fruntea complexului sunt afectaţi grav de criză, dacă au bagat adânc mâna în traheea statului pentru a mai stoarce o picătură de energie. Şi nu numai energeticienii de la Turceni sunt atinşi de molima nesimţirii, ci şi burlacii politici de la Complexul Energetic de la Rovinari, unde circul primelor a atins 150.000 de lei de căciulă. Din banii cui?

Viaţa pe blog

Alţi bani, altă distracţie. Unii stau pe blog cu banţa plină de parai şi îşi deapănă gândurile din epoci totalitare, în care încercau să supravieţuiască presiunilor mai mult sau mai puţin moregiene. Un alt plătit din bani publici îşi târşeşte existenţa, în ultimele zile, în paginile blogului personal, unde îşi rătăceşte gândurile în căutarea timpului pierdut degeaba, pe la Instituţia Prefectului. Ce face un inspector guvernamental când are leafa la uşă şi fişa postului reţinută la poştă? O pune de-o miuţă politică pe blog, cu toate că legea spune că noi îi plătim salariul să măsoare adâncimea gropilor din Braşov, perfecţiunea nodurilor aeriene sau rectilinitatea liniei continue de pe autostrăzile invizibile ale patriei. Măcar dacă pseudofabulele cu care îşi chirceşte mintea pe blog ar fi în metru antic. Mai degrabă avem parte de nişte nefericite tragedii. Cică şi Euripide era inspector guvernamental şi toată ziua freca menta pe blog, dar, în timpul liber, Euripide ăla mai dădea câte o spirală prin cetate să vadă care mai e starea drumurilor. Victor Banţa, mai nou Clanţa, combate pe blog în revista Idei în părăsire. Din banii cui?

Isterix

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta