Politika • Politica în coadă de peşte

Gândul ascuns al etnicilor maghiari, un vis otrăvit exacerbat în timp, pare a prinde contur prin politica ipocrită a paşilor mărunţi promovaţi de către UDMR cu miere pe buze şi venin în suflet.

Declararea limbii maghiare ca limbă oficială în ţinutul secuiesc reprezintă o insultă incalificabilă la adresa statului român unitar, având drept autori câteva sute de consilieri maghiari care nu au citit Constituţia României. Ceea ce este de neacceptat ţine de concertul public pe care autorităţile ar trebui să-l execute, nu doar din obligaţie instituţională, ci mai ales din patriotism. Preşedintele Traian Băsescu se află în fruntea celor care au rămas tăcuţi şi nedemni în umbră, fără să ia o atitudine hotărâtă în favoarea interesului naţional. Este adevărat că preşedintele a luat poziţie împotriva autonomiei şi a dezmembrării formale a Ardealului în urmă cu un an, însă acest lucru nu este suficient. Integritatea unei ţări este o problemă permanentă, prima pe agenda unui preşedinte care nu trebuie uitată sau neglijată. Ea este nu numai pentru preşedinte, ci pentru orice român, o obligaţie sfântă şi epitetul nu este deloc patetic pentru că el exprimă arderea interioară a sentimentului care se numeşte iubire de ţară.

Ce a putut determina atitudinea Preşedintelui?

Un prim răspuns la această întrebare ar constitui în acelaşi timp un lucru extrem de grav: este posibil ca acest non-combat patriotic să fie determinat de anumite raţiuni politice. Aflat la guvernare, UDMR a forţat nota, ştiind că fără parlamentarii ei, Guvernul Boc ar cădea în prăpastie. Există în prezent o relaţie biunivocă de pândă: aliaţii se pândesc reciproc, fiecare dintre ei fiind conştient de faptul că este pândit de celălalt, ceea ce nu generează neapărat o atitudine de expectativă, din când în când unul dintre parteneri ieşind la rampă pentru a-şi reafirma poziţia iniţială. De această dată, UDMR nu s-a mulţumit să îşi reafirme poziţia. A lovit scurt şi fără fair-play sub centură. Fără teamă de urmări sau de plonjarea în ridicol. Marko Bela ştie că PD-L este prins în plasa indestructibilă a alianţei de conjunctură aflată la guvernare, neexistând calea adoptării unei riposte tranşante din partea liderilor acestuia, care să separe apele. Ruperea pisicii în două ar însemna de fapt o părăsire a guvernării de către UDMR, acţiune cu un rezultat dezastruos: căderea de la guvernare a PD-L. Bineînţeles că acest cui se află înfipt şi în capul lui Traian Băsescu, împingându-l la tăcere şi la adoptarea poziţiei struţului. Din acest punct de vedere se poate spune că UDMR a obţinut o victorie morală care îi întăreşte atitudinea tupeistică, dându-le apă la moara care cerne visurile de autonomie.

Ce fac oficialii români?

Gângăvesc printre dinţi fraze apatice, fără nici o valoare practică, lipsite de orice aplomb patriotic, mai mult nişte fraze mângâietoare decât usturătoare, care nu servesc cu nimic interesul lui naţional. În timp ce Preşedintele şi Premierul gângăvesc neputincioşi, politica paşilor mărunţi merge mai departe. Următorul pas este deja proiectat şi se află în subconştientul etnicilor maghiari, aşteptând să fie materializat, şi producând o apropiere  de idealul antiromânesc de obţinere a autonomiei teritoriale. Deocamdată, gestul sfidător al etnicilor maghiari nu a fost sancţionat cu o replică pe măsură din partea autorităţilor. Politica promovată de acestea în ceea ce priveşte statul român unitar se face în mod inconştient la coada peştelui, acolo unde nu există nimic consistent. Doar vorbe.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta