Politika • Reforma!?

Cred că PDL-ul nu mai are de ales. Ori face reformă, ori se prăbuşeşte. Cale de mijloc nu există. Tărăgănarea reformei îl va duce la colaps. Cel puţin, din acest punct de vedere, lucrurile nu mai pot fi amânate. Pentru a face reformă, însă, PDL-ul trebuie el însuşi să se reformeze. Imaginea de partid stat - susţinută în principal de adversarii politici - îi este nefastă. Totodată, PDL-ul este asimilat ca o formaţiune aflată sub influenţa unor lideri politici preocupaţi mai mult de propriile lor interese şi averi decât de soarta guvernării. Este cazul miniştrilor Adriean Videanu şi Radu Berceanu ale căror averi sunt evaluate la zeci de milioane de euro, sfidând, astfel, marea majoritatea a românilor aflaţi în situaţia de a supravieţui de pe o zi pe alta. În plus, democrat-liberalii, într-o bună tradiţie, îngraşă, la rândul lor, o clientelă de partid extrem de numeroasă şi răspândită în toate structurile statului. Pe acest fundal, Traian Băsescu îi îndeamnă „părinteşte” pe democrat-liberali să treacă de la „era Băsescu” la o nouă eră în care vor trebui să apară lideri politici noi. Chiar şi „era Boc” va lua sfârşit, spune acesta, ori în această situaţie, partidul are nevoie de o nouă viziune în ceea ce priveşte viitorul său politic. Rolul de locomotivă va trebui să fie preluat de alţi lideri capabili să poarte partidul spre victorie. În consecinţă, este foarte vizibil faptul că, într-un aproape ultim efort, Traian Băsescu încearcă să readucă pe linia de plutire corabia pedelistă intrată în derivă ca urmare a măsurilor de austeritate  impuse de guvern. La ultima întâlnire avută la Snagov, Traian Băsescu a încercat să dreagă busuiocul, după ce i-a muştruluit bine pe unii dintre greii partidului, cerându-le acestora să meargă încă odată pe mâna sa. Fără îndoială, Traian Băsescu nu poate lăsa PDL-ul să se prăbuşească, chiar şi cu riscul încălcării atribuţiilor sale constituţionale. În fine, legat de acest subiect s-au spus o serie de lucruri, unele pro altele contra. Cel mai important lucru, însă, în acest moment, rămâne cel legat de capacitatea PDL-ului de a face reforma, în calitatea sa de partid de guvernământ. O reformă necesară, ţinând cont de faptul că, democrat-liberalii s-au angajat, prin măsurile de austeritate, să scoată România din criză. Ca atare, perioada următoare, până la toamnă, va fi decisivă nu numai pentru democrat-liberali, ci şi pentru ţară, cu atât mai mult cu cât opoziţia anunţă iniţierea unei noi moţiuni de cenzură şi vorbeşte tot mai insistent despre alegeri anticipate. Nu este exclusă nici o nouă procedură de suspendare a preşedintelui.

Toate aceste aspecte sunt analizate pe larg, într-un comentariu scris recent în Revista 22, de către publicistul Dragoş Paul Aligică. Acesta identifică  o serie  de probleme „reale” şi „false” cu care se confruntă PDL, trecând, totodată, în revistă principalele responsabilităţi pe care trebuie să le îndeplinească un partid ca să facă reforma. Publicistul îşi începe analiza prin descoperirea unor „false” probleme. El ironizează previziunea lansată de adversarii politici ai partidului de guvernământ, care preconizează că măsurile de reformă radicală pe care le ia PDL-ul îl vor duce la pierderea alegerilor în 2012. Nimic mai fals, în opinia publicistului nostru, nimeni nu poate şti ce se va întâmpla peste doi ani într-o „ţară caracterizată de atât de multă turbulenţă structurală şi conjuncturală precum România”. El consideră că, din punct de vedere al adversarilor politici, acest aspect poate fi valabil, însă, din punct de vedere al analizei politice este un fapt de „infantilism analitic”. Cei drept, el recunoaşte că PDL poate pierde sau câştiga alegerile, în funcţie de ce va face de aici înainte. De conjunctura internă, dar şi de cea internaţională. Nu vrem să credem că Dragoş Paul Aligică este un susţinător necondiţionat al partidului de guvernământ, cu atât mai mult cu cât pregătirea sa teoretică îl recomandă ca pe un fin analist al vieţii politice şi sociale româneşti, şi nu numai. El este cercetător superior la Universitatea George Mason - Centrul Mercatus. În sfârşit, o altă falsă problemă identificată de analist este cea legată de soarta lui Traian Băsescu şi de relaţia sa cu PDL-ul. Este foarte clar că preşedintele nu se va lăsa târât în ceea ce încearcă unele voci să acrediteze, şi anume, posibila sa suspendare, refacerea alianţei Grivco, sau destrămarea PDL. El le consideră in corpore „scenarii onirice”, mizând pe faptul că Traian Băsescu nu va lăsa „instrumentul PDL să se complacă în derivă”.  Dragoş Paul Aligică este de acord că PDL-ul va scădea în sondajele de opinie, fapt înregistrat deja, în orice caz însă, nu se poate vorbi de o disoluţie a partidului. Apoi, cei care cred că Traian Băsescu îşi va sabota propriul partid, se înşeală, şi nu ştiu mai nimic „despre preşedinte”, „adversarii săi” şi „politica românească în general”. În opinia autorului, toate acestea sunt identificate ca false probleme. Sunt însă şi o serie de probleme reale care merită analizate şi supuse dezbaterii. Dragoş Paul Aligică subliniază faptul că există o literatură de specialitate care documentează „pas cu pas” fenomenul reformelor ca cea pe care trebuie să o facă PDL. El spune că există cinci condiţii pe care trebuie să le îndeplinească un partid politic care îşi asumă responsabilitatea reformei. În primul rând, o identitate doctrinară reformistă asumată clar de o parte a leadershipului politic. Apoi, o voinţă politică puternică, dublată de capacitatea partidului de a mobiliza expertiza aptă  să susţină conceptual şi tehnic procesul de reformă. De asemenea, partidul trebuie să aibă  capacitate de organizare şi management care să impună o linie de coordonare şi comandă coerentă, de sus până jos, atât în aparatul de partid cât şi în administraţia de stat, şi, în fine, capacitatea de comunicare - atât sub aspectul abilităţii liderilor şi al infrastructurii de partid cât şi sub aspectul interfeţei cu canalele mass media.

Aplicând toate aceste principii PDL-ului, spune Dragoş Paul Aligică, nu este foarte clar dacă democrat-liberalii pot să se ridice la „înălţimea sarcinii ce le-a fost aruncată de istorie pe umeri”.

În concluzie, el crede că, PDL este lipsit de claritate doctrinară, iar liderii săi sunt, de prea multe ori, lipsiţi de forţa şi curajul inspiraţiei ce vine din credinţa în valori şi idei. Totodată,

partidul pare lipsit de voinţă politică. Motivul este evident. Organizaţia funcţionează (ca şi PSD şi PNL) mai degrabă ca instrument electoral pentru obţinerea de voturi. De asemenea, PDL are un deficit vizibil de infrastructură intelectuală şi expertiză tehnică, având indubitabile competenţe electorale la nivel de organizare electorală, dar testul crizei relevă carenţe serioase în structura sa organizaţională. PDL are probleme grave de comunicare externă. Concluzia majorităţii studiilor este ca o condiţie esenţială a succesului reformelor radicale este comunicarea sistematică şi intensivă cu cetăţenii şi cu susţinătorii. Reforma trebuie explicată, promovată şi discutată pas cu pas, minut cu minut.

Concluzia care se desprinde în urma acestei analize este că, partidul este (la fel ca şi PNL şi PSD) bine adaptat sistemului politic creat în ultimii 20 de ani. Poate să câştige confruntări electorale, să coopteze şi administreze clientela, să exploateze structura de funcţionare a statului şi evident, bugetul de stat. Dar iată că e obligat la mai mult. Pentru reforma şi guvernare este nevoie de mai mult în termeni de viziune, voinţă, expertiză şi organizare.

Tocmai asta e problema. La această dată, partidele din România nu se pot considera apte să se încadreze în ceea ce se cheamă termenii unei reforme radicale, fără ca însăşi esenţa fiinţărilor lor să nu fie afectată. Fiecare formaţiune politică, dintre cele reprezentative, trebuie să ia în calcul aceste aspecte şi să încerce o reformare din rădăcini atât în plan doctrinar, cât şi din punct de vedre al liderilor politici. Un partid nereformat el însuşi nu poate proceda la o reformă reală şi atât de necesară pentru ţară. Ori în această situaţie, România are de suferit. Dincolo de efectele dezastroase ale crizei economice, avem de a face şi cu o lipsă clară de substanţă politică înmagazinată de partidele politice româneşti. Mesajul dat liderilor democrat-liberali, de Traian Băsescu, la întâlnirea de la Snagov, este unul foarte clar. În cazul în care partidul nu va avea capacitatea de a se descotorosi de figuri compromise şi mentalităţi învechite, şansele sale de a se menţine la putere scad considerabil. Dramatic este că, nici liberalii sau social-democraţii nu propun altfel de variante, orice schimbare, fără ca formaţiunile ce ar prelua puterea să fi fost reformate, modernizate, asanate politic, ar fi la fel de nocivă pentru o viitoare guvernare. Să avem, însă, răbdare până la toamnă!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta