Politika • Şah doar cu „nebunii”

Asistăm la un spectacol gratis, dar şi aşteptat! Pionii sunt sacrificaţi! Oare va urma şi regina? Arestările în masă ce se produc sub ochii noştri arată cât de malign este cancerul ce a penetrat în societatea românească. Unii, se pare că doar acum au aflat diagnosticul. Adică, simultan cu pacientul care este deja pe moarte…

Cât de politizată este societatea românească nu mai constituie o surpriză… Însă,  efectele cinice  avem privilegiul de a le admira şi singuri.

Boala este veche. A avut timp să se cangreneze. Cel puţin asta aflăm de la un academician ca G. Sion încă de acum un secol, care, referindu-se la politicienii epocii sale, constata că „recurg la mijloacele cel mai umilitoare: se înregimentează la un partid sau un altul, se gudură spre a căpăta protecţiuni, aleargă cu rugăminţi în dreapta şi în stânga, se jură pe toţi dumnezeii astăzi că este alb, iar mâine că este roşu, sacrifică bani spre a cumpăra voturi şi celelalte” (Suvenire contemporane, 1888)

„Celelalte” deja le ştim şi noi! Mită, numiri pe criterii politice, demagogie, indiferenţă etică, populism ieftin. Lista este lungă şi uşor de creat folosind fiecare literă a alfabetului. Lipsiţi de orice scrupul, acest gen de indivizi au dexteritatea unei solidarităţi de gaşcă. Ca în orice mediu „tribal” solidaritatea cu „ai noştri” este prioritară şi nu devotamentul faţă de reguli sau valori. Acest fapt este posibil şi în condiţiile lipsei unei puternice societăţi civile, a unei clase de mijloc influente, a unui control public efectiv asupra celor care se autodenumesc ca demnitari ai statului, ceea ce permite şi încurajează o activitate de „grup închis”, de „camarilă” specializată. Ei cu „strategiile” lor, noi cu sărăcia noastră! Pare echitabil!

Devine evident că faptele maligne în societatea românească s-au născut odată cu statul, însă ele au devenit tolerate de liderii politici în vederea folosirii lor ca mijloace de presiune şi manipulare, atunci când anumite piese de pe tabla de şah trebuiau să fie sacrificate. Şi, atâta timp cât jocul este „coordonat” de regină, ce importanţă are dacă se pierd pe drum cîţiva pioni?

Iar faptul că societatea în ansamblul ei suferă, aceasta este trecută la capitolul „pierderi colaterale”. Ca în orice război, nu poţi să prevezi cât de ample sunt sacrificiile. Important este să îţi învingi duşmanul! Aşa că distracţia va continua!Frapant este  faptul că tabla de şah pare a fi populată doar cu „nebuni”! Căci, nu-i aşa, ne trebuie şi nouă un specific naţional!!! Şi sunt şanse să devină noul brand al României…

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta