Politika • Strategii de campanie cu iz penal

În timp ce la Bucureşti forfota creşte atingând cote debusolant de mari, la Târgu Jiu, oamenii politici pălăvrăgesc, flecăresc, se dau de ceasul morţii pentru a demonstra că nu suntem un judeţ mort. Un judeţ  pierdut pe harta unei ţări profund marcată de trecerea prin anii grei ai tranziţiei. Cearta, batjocura, miştocăreala sunt câteva din armele cu care politicienii încearcă să atragă atenţia electoratului. Şi asta nu e tot!

Bomba detonată de curând, în urma căreia s-a constatat lipsa unei cantităţi însemnate de cărbune din stocurile EMC Motru, va fi un mare fâs. Cine sunt cei implicaţi şi ce rol joacă în toată această poveste vom vedea în perioada următoare. Trebuie observat însă că, informaţia apărută în contextul apropiatelor alegeri prezidenţiale este abil folosită de unii competitori împotriva altora. Este un semnal că forţele politice au început lupta pentru câştigarea voturilor. După câte ne-au învăţat partidele noastre, orice atac poate conta în economia luptei politice. Orice vot contează. El poate fi câştigat dacă electoratul este convins. Cel mai adesea, competitorii se transformă în adversari de temut. Ei scot din tolbă toate săgeţile otrăvite, îndreptându-le în mod constant împotriva celui care se află de cealaltă parte a baricadei. De forţa cu care aplici lovituri sub centură depinde câştigarea alegerilor. Regula este, care pe care. În rest e demagogie.

Foc de paie

Cu ceva vreme în urmă, judeţul Gorj era considerat un judeţ roşu. Aici PSD-ul câştiga alegerile fără drept de apel. Celelalte partide priveau neputincioase la festinul declanşat de social-democraţi, care după câştigare alegerilor îşi împărţeau puterea după voia lor. Apariţia democrat-liberalilor pe scena politică, după ce Traian Băsescu a ocupat fotoliul de la Cotroceni, a însemnat automat formarea unui alt pol de putere în Gorj. Ultimele alegeri generale au echilibrat practic poziţiile celor două partide pe eşicherul politic. Ambele au devenit partenere într-o coaliţie de guvernare. Perioada scursă până în prezent demonstrează, însă, că cele două formaţiuni sunt două pietre tari. Este bine ştiut că împărţeala puterii la nivel local a fost în permanenţă sămânţă de scandal între PSD şi PDL. În cele din urmă PDL-ul a obţinut conducerea celor mai importante entităţi economice din judeţ, lăsând PSD-ul cu instituţii mai puţin aducătoare de profit şi implicit de voturi. Din acest punct de vedere este lesne de înţeles supărarea social-democarţilor. Asta, pe de o parte. Pe de alta, nu trebuie uitat că perdanţii alegerilor de anul trecut, în speţă liberalii, şi-au exprimat, deseori, prin vocea celui mai vocalist membru de partid, Dan Ilie Morega, nemulţumirea ieşirii de la guvernare. Morega la fel ca omologii săi din PSD şi PDL ştie foarte bine că societăţile conduse acum de democrat-liberali sunt vaci bune de muls în campania electorală. Aflate pe rând la conducerea SNLO şi a termocentralelor din Gorj, cele trei partide amintite cunoşteau prea bine ce se află în bătătura acestora. Din acest motiv cred că, toţi cei care astăzi pozează în salvatori ai mineritului şi energeticii o fac de amorul artei. Ei ştiau prea bine că la SNLO se fac raportări false. Şi au tăcut. Sau, mai degrabă, au ascuns adevărul. În spatele acestor raportări, unii au făcut averi impresionante. Alţii au dovedit loialitate. Alţii au fost toleraţi. Unii, însă, vor trebui să răspundă. Cine, când şi cum, poate ne vor spune instituţiile competente, care fie vorba între noi ştiau prea bine ce se întâmplă în minerit. Tăcerea lor mi se pare suspectă sau, mă rog, complice. De aceea, am o vagă părere că lucrurile vor trena. Că treaba va fi acoperită din punct de vedere tehnic. Că se vor găsi soluţii şi strategii de salvare a  mineritului, bineînţeles, la presiunea specialiştilor grupaţi în marea mişcare sindicală, iar opinia publică va asista în continuare la un spectacol cu final hollyoodian. În aceeaşi notă trebuie privită şi pretinsa disputa dintre conducerea SNLO şi cea a Gărzi Financiare. Ea va deveni legendă, cum şi cercetările poliţiei ar putea rămâne file într-o tragicomedie ca multe altele în România de azi. Păi cum altfel, când ştim cât de importantă este susţinerea partidului care te-a propulsat într-o funcţie de conducere! Sau cât de importantă este imaginea acestui partid, construită de multe ori din cioburi risipite pe caldarâm. Mai mult chiar, cei care conduc politic aceste instituţii trebuie să transmită electoratului un mesaj de independenţă, de autoritate. Ei trebuie să demonstreze că îşi fac treaba. Că nu sunt doar nişte marionete pe care partidul le suceşte după cum are chef. Ca atare, ameninţările, lozincile patriotarde, văicărelile vor ţine tonul ridicat pe această temă până când alegerile se vor fi finalizat, iar fotoliul de la Cotroceni va fi ocupat de unul dintre prezidenţiabilii înscrişi în cursă. Apoi lucrurile se vor clarifica în funcţie de culoarea ocupantului şi de formula viitorului guvern.

Restul e apă de ploaie

În această chestiune pot apărea numeroase scenarii. Plauzibile sunt doar câteva dintre ele. Dacă Traian Băsescu va câştiga un nou mandat de preşedinte, social-democraţii pot pleca de la guvernare, cum pot foarte bine rămâne dacă vor face ciocul mic şi s-au dat cu cine trebuie. Pedeliştii, în schimb, pot sărbătorii victoria candidatului lor şi vor face uitate miile de tone de cărbune dispărut în neant. În acest caz cei care vor plăti sunt tot liberalii, care de altfel s-au şi trezit cu dosare penale, deşi nu sunt singurii vinovaţi de această situaţie. În cazul în care Traian Băsescu pierde alegerile şi în scaunul de la Cotroceni se cocoţează Mircea Geoană, atunci, democrat-liberalii ar putea părăsi puterea, lăsând la mâna social-democraţilor rezolvarea problemei. Ori această chestiune nu este prea bună, pentru că, după ce au fost înlăturaţi de la borcanul cu miere, e greu de crezut că oamenii lui Cârciumaru vor sta cu mâinile în sân. În plus, sunt bine cunoscute animozităţile dintre liderii acestor formaţiuni. Cum şi atingerile grosiere dintre aceştia şi Dan Ilie Morega. O eventuală revenire la putere a liberalilor ar da apă la moară lui Morega, care nu va sta prea mult pe gânduri înainte de a decapita câţiva democrat-liberali din fruntea celor trei unităţi energetice. Şi nu de alta, dar omul are de ce să fie supărat. În sfârşit, toate aceste scenarii nu sunt decât ipoteze de lucru, pentru că indiferent de cine ajunge la putere va trebui să plătească un tribut mahărilor din sindicatele miniere, gestionarii de drept şi de fapt a tuturor matrapazlâcurilor ce se fac în SNLO. Ei sunt cei care girează o administraţie sau alta, dar şi obiceiurile de mult încetăţenite în urma cărora, cei care ajung să conducă SNLO trebuie să pupe mâna naşului. Cine e naşul mineritului, vă las pe dumneavoastră să ghiciţi. Restul e apă de ploaie!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta