Politika • Te fac un vot?

Se strânge laţul în jurul datei de 6 decembrie. Alegătorul e din ce în ce mai decis să meargă la urnă până la urmă. De data asta nu îl mai interesează nici micii, nici berea, nici castroanele, nici găleţile, nici fularele, nici şubele, nici steguleţele, nici şepcile, nici poate banii la plic sau direct aşezaţi între degetele îngheţate. Oamenii sunt hotărâţi să iasă din casă, mai ales după ce au văzut pe la televizor.

Căci la televizor se conturează cel mai bine opţiunile de vot.

„Criza e mare, dar ne revenim”, se spune la televizor de un candidat sau de echipa de campanie a acestuia. Uneori, criza este lăsată deoparte, iar din pătratul cu pixeli ies răgetele a doi manelişti care îndeamnă populaţia nu numai să meargă la vot, ci să îl şi voteze pe unul dintre candidaţi, în special dacă are calviţie. Fiorul liric nu alterează filosofia de viaţă a femeii care îi declamă bărbatului ei, tot un vajnic ascultător de manele, că va vota aşa cum îi va spune el, căci, desigur, el este şeful casei şi el ştie să facă politica mare, cum spune melodia. De asemenea, tot maneaua electorală vorbeşte şi de o recompensă în urma exercitării votului, respectiv “Duminică după votare, o să-ţi fac numai grătare”, semn că românul vine înfometat de la scrutin, adică nevasta nu se bizuie pe echipa de campanie, datoare într-un plan moral să îl hrănească pe alegător, mai ales dacă votează cu un anumit candidat. Tot de la televizor, aflăm discursuri legate de creşterea nivelului de trai, despre linişte şi despre rechini sau despre prostănaci şi Grivco - Grivco fiind un loc de pelerinaj al politicienilor, imediat după alegeri sau înainte, pentru felierea ciolanului. Opţiunea de vot e din ce în ce mai clară, mai ales dacă priveşti la antene sau la realitatea. Aceeaşi opţiune şi revoltă se schimbă, dacă vizionezi etno sau b1. Pe un post, pumnul dat de preşedinte a fost “cât se poate de clar”, pe alt post trucajul este “murdar şi ordinar”. La o televiziune, alegătoarea se trezeşte în pat cu Băsescu, la altă televiziune alegătoarea se întâlneşte cu un Geoană mai tânăr şi sperios, în faţa unei potenţiale partide de sex, căci aluzia este cât se poate de clară. Dacă primul clip, în care alegătorul se trezeşte dimineaţa lângă Băsescu, aluzia clară este la instituţia divorţului, în cel de-al doilea reclama mascată este la produsul numit Viagra. Se strânge laţul şi opţiunile se conturează din ce în ce mai clar, când la tv apare desenul animat cu mai mulţi rechini care înoată în jurul datei de 6 decembrie. Căci, nu e aşa, ne spune televizorul prin vocea unui candidat, apele liniştite ascund pericole. În România nu prea înoată rechini în ape, ci mai degrabă milioane de peturi, aruncate de rechinul care zace în fiecare dintre români.

Se strânge laţul

Treaba devine cât se poate de serioasă: candidaţii trebuie să îi deştepte pe alegătorii indecişi care vor să stea acasă, pentru că au aflat de la televizor că le este lehamite şi nu vor să mai audă de scrutin şi de urne. Alţii sunt revoltaţi şi votează cu unul dintre candidaţii pe care nu îi suportă. Alţii votează “din sentiment civic şi patriotic”. Alţii pentru că “au murit nişte tineri în ’89”, alţii pentru că dacă le pică şeful şi se schimbă treaba la serviciu, alţii pentru a se schimba şeful, alţii pentru a intra la rând la licitaţii, alţii de frică să nu le piardă pe cele pe care urmează să le câştige. Mai votează unii ca să nu fie nevoiţi să îşi schimbe cărţile de vizită tipărite în urmă cu o lună cu titulatura de director sau prefect sau subprefect, sau pigulitor de scame de pe sacoul liderului politic.

Se apropie urna de alegător, se strânge laţul. Opţiunile electorale sunt din ce în ce mai conturate. Vine ziua în care vom avea un răspuns sau şi mai multe întrebări. Se strânge laţul. În jurul gâtului alegătorului.

Dincolo de televizor. Mai aleargă cineva prin iarba crudă?

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta