Politika • Tot ce-i PSD, afară!

Tot ceea ce este considerat benefic în teoria democraţiei pentru progresul societăţii umane a fost preluat greşit de către capitalismul laic românesc şi transformat în pârghii antiprogres, datorită subordonării acestor instrumente democratice unui scop josnic: acela de înavuţire grabnică prin excluderea oricărui posibil eşec. În teoria democraţiei clasice se recunoaşte necesitatea existenţei partidelor politice, cărora le revine sarcina de a conduce prin intermediul pârghiei politice societate spre prosperitate şi progres. Ce au făcut practic partidele politice? Şi-au asumat rolul de conducători ai societăţii, clamând intenţia de a-i purta pe cetăţeni spre o fericire iluzorie. Cu alte cuvinte, partidele s-au prezentat în faţa mulţimilor cu binele public în braţe. „El va fi farul şi călăuza noastră!”, au susţinut cu o retorică dovedită ulterior ca fiind una demagogică. În realitate, binele public a fost lăsat în coada procupărilor zilnice ale partidelor, acesta lipsind ani de zile de pe agenda politicienilor. Persiflarea binelui public şi ridicarea interesului de castă la un nivel maxim nu se putea însă realiza decât tot prin intermediul unor oameni, sau aşa-zis oameni, care aveau în plus capacitatea extra-senzorială de a se licheli pe lângă deţinătorii puterii. O astfel de armată de lichele aservită politic a fost întotdeauna uşor de găsit. S-au scos de fiecare dată la vedere oasele de ros şi din mulţimea celor care au venit să le adulmece au fost aleşi cei mai servili şi fără scrupule. Istoria postdecembristă a României este mai degrabă istoria lacheilor publici şi nu a funcţionarilor publici, care au un anumit statut pe hârtie, dar nu au un statut şi o coloană vertebrală în activitatea cotidiană. De altfel, însuşi funcţionarii publici au conştientizat că au un statut care-i plasează în derizoriu şi o anumită condiţie umană ingrată. La întrebarea simplă „Unde lucrezi?”, reprezentanţii acestei „bresle” nefericite răspund uneori cu un soi de autoironie tristă: „Slugă la împărăţie!”. Condiţia de „slugă” este acceptată din start pentru că este de notorietate faptul că din acest tipar şi din această predestinare nu se poate ieşi niciodată. Vorbim de România, pentru că majoritatea slujbaşilor publici intuiesc că pe alte meridiane din Europa, cei din breasla lor au cu totul o altă poziţie şi o altă apreciere în societate. Vina nu aparţine în niciun fel acestor oameni pentru poziţionarea lor în statutul de „slugi publice de lux”. Din momentul preluării posturilor de funcţionari publici, ei sunt programaţi foarte precis pentru îndeplinirea unor sarcini benefice pentru partid. În limbajul gazetăresc actual se foloseşte sintagma „clientela politică”, adevărată doar în parte, deoarece, în realitate i s-ar potrivi mai bine sintagma „slugărime politică”. Este adevărat că această clientelă luptă şi pentru umplerea buzunarelor proprii, dar ea nu poate niciodată să iasă în decor şi să nu mai îndeplinească ordinele stăpânilor. Alternanţa partidelor la putere odată la patru ani erodează şi mai mult amărâtul statut al funcţionarilor publici, prin izgonirea celor vechi numiţi de partidul pierzător, cu alţii noi, numiţi de partidul câştigător. Practica este deplorabilă, dar de nepreţuit pentru partidele politice. În ultimii douăzeci de ani, niciun partid aflat la putere nu a renunţat la practica benefică de a-şi numi funcţionarii publici cu carnetul de partid în buzunar, în funcţii-cheie sau în fruntea instituţiilor deconcentrate ale statului. Aşa a fost şi aşa va fi, indiferent de câte legi, ordonanţe şi hotărâri de guvern vor emite Parlamentul şi Guvernul. Nimeni nu recunoaşte că în prezent, politizarea este o plagă a societăţii româneşti. Toţi spun aşa: „I-am numit pe cei mai buni oameni pentru că vrem să deservim exemplar interesul public!”. Slugăreala însă nu va dispărea niciodată, pentru că celui care ţi-a dat osul îi vei rămâne dator cât timp acesta va fi la putere. Cei care au rămas în sistem până la cel mai mic nivel de la „ăilalţi”, trebuie să dispară pentru că ei nu vor îmbrăca haina de slugă. Cum să lucrezi cu o aşa-zisă slugă, dacă ea nu e slugă? De aici rezultă şi soluţia foarte simplă pe care o aplică în prezent PD-L-ul, aflat în prezent la putere: tot ce-i PSD, afară!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta