Politika • Vitejia portocalie și milogii calificați

Iatã cã germanii insistã sã învãþãm câteva cuvinte care ne transformã din nou în cerºetori. Deocamdatã, sã memorãm SCHENGHEN NICHT!
În lumea noastrã „normalã” se inventeazã permanent „poveºti”. Mai nou, ni se transmit pe ecran. Inducându-se ideea cã ele ar face parte dintr-o ideologie. Cã ar avea o logicã ºi coerenþã. În numele unor „interese înalte” care sã aducã perpectiva unui viitor glorios. În ideea cã unii s-ar putea chiar sã înceapã sã viseze… În psihologia socialã aceastã tacticã este numitã „scenariu de acoperire”. Pe scenã oferi ceva, în spatele cortinei „fabrici” altceva…Eventual, ridici o perdea de fum.
Ignoranþa este rãdãcina tuturor rãutãþilor, însã cine mai este preocupat de acest aspect banal? Mai ales când o întreagã naþie se aºeazã tot mai sigur în pragul barbariei!? Iar „setea de sânge” începe sã devinã un deziderat naþional! Astfel, cãutarea vinovaþilor fictivi a devenit un sport etern! Câþi dintre noi nu am rezonat cu mesajul celor care fac apel la „securitatea naþionalã”, sau la „duºmanii poporului” (cei mulþi ºi diverºi)? Pe un asemenea fond au fost câºtigate voturi ºi tot pe acelaºi fond unii le-au oferit. Discursuri de tip anti (comuniºti, moguli, bugetari) au fãcut carierã în istoria noastrã, dar s-au soldat ºi cu victime.
Am avut tendinþa de a acuza pe toatã lumea ca sã ne autoinducem impresia cã avem motive de a ne absolvi pe noi înºine de vinovãþie. O asemenea strategie pare a fi funcþionalã, atâta timp cât se încearcã din nou damnarea strãinilor, împotriva cãrora avem acum ocazia sã ne arãtãm muºchii. Istoria atestã cã atunci când România a ajuns în genunchi (destul de des) ºi a ratat ocazia de a ajunge o superputere acest fapt s-a datorat fie turcilor, fie ruºilor, fie evreilor. Acum a venit rândul germanilor ºi francezilor.
Vitejia portocalie din ultimele zile, cu voievodul suprem în frunte, se înscrie pe aceeaºi coordonatã de a identifica vinovãþia în alte direcþii. Fiindcã, în conformitate cu atitudinea noastrã tradiþionalã, am fi perfecþi. ?i nu avem ocazia sã ne exprimãm angelitatea din cauza altora.  Noi ne-am fãcut lecþiile, alþii vor sã ne saboteze. Invocându-se faptul cã este dreptul nostru sã cerem sã fim respectaþi. Chiar dacã nu ne mai respectãm nici mãcar noi înºine. Iar voievodul care se luptã acum pentru respect el însuºi îºi dispreþuieºte poporul fãrã remuºcare. Însã, aproape cã  nu mai conteazã, diversiunea sã trãiascã!
Mai rãmâne sã facem apel la mitologia trecutului, pe care o idealizãm, pentru ca perdeaua de fum sã fie mai densã. Mândria de a persista într-o asemenea atitudine ne este deja specificã. Nu suntem singurii care cãutãm „þapi ispãºitori”, însã dacã unii o fac ocazional, noi avem abonament permanent. Alte naþii ºi-au camuflat complexul de inferioritate într-unul de superioritate. Noi ne deghizãm sentimentul inferioritãþii într-un complex de persecuþie. Încercând sã deturnãm atenþia de la josnicia personalã la destinul tragic de victimã programatã. Ceea ce denotã o mentalitate de milogi calificaþi, cu diplomã de absolvire!
Interesantã este declaraþia actualului ministru de externe (Th. Baconschi) în ultima lui carte: „Atitudinea noastrã de cerºetori în tinda lui Dumnezeu e deja cunoscutã, odioasã ºi jenantã”. Însã, oricât de dezagreabilã ar fi, se pare cã arta milogelii persecutatului meritã a fi folositã atâta timp cât interesele politice o cer. În condiþiile în care  a fost primul care a inaugurat circul vitejiei naþionale. Fiindcã perdeaua de fum trebuie sã fie cât mai densã… ca sã scapi cu mâinile nepãtate.  Ce sã mai înþelegi? Curat-murdar!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta