Social • Am dat şi bacalaureatul ăsta!

După cum era de aşteptat, rezultatele examenului de bacalaureat au stârnit nemulţumiri atât în rândul elevilor examinaţi, cât şi al părinţilor, obişnuiţi cu un sistem generos în care, de cele mai multe ori, simpla prezenţă la examen era suficientă pentru a promova. Însă fabrica de pseudointelectuali a început să dea primele semne de oboseală. Declinul acestui sistem ce valorizează absolut haotic, după criterii obscure, îl găsesc benefic. Impunerea unor examene ce mimează seriozitatea era aşteptată, întrucât spaţiul românesc e deja intoxicat, după mascarada ultimilor ani, de absolvenţi „eminenţi”. Sistemul ăsta bolnav nu poate fi vindecat  însă atât de uşor, pentru că s-au pierdut reperele valorice, s-a pierdut simţul normalităţii (sau poate niciodată nu l-am avut !). Savoir dire şi savoir faire au rămas doar conceptualizări ale didacticii, aceste competenţe regăsindu-se doar formal în educaţie. Vorba Conului Leonida : „cap ai, minte ce-ţi mai trebuie?”. Nemaifiind capabili de a pune în valoare ceea ce se presupune că au asimilat de-a lungul anilor de şcolarizare, tinerii sunt condamnaţi la a fi iremediabil neproductivi.

În ceea ce priveşte procentul de promovabilitate al examenului de bacalaureat, anul acesta Gorjul  face notă discordantă cu imaginea construită în anii precedenţi. Aproape jumătate din cei prezentaţi la bacalaureat au fost declaraţi respinşi. Este mult? Este puţin? Cred, cu regret, că este adevărata faţă a educaţiei gorjene. De ce această discrepanţă între promovabilitatea de anul acesta şi cea din anii trecuţi? Două ar fi cauzele majore: eliminarea probelor orale (care asigurau până acum trei note mari-mari!) şi renunţarea la variantele publicate de minister. Schimbarea ultimă o întâmpin cu drag. Personal, dincolo de ecourile scandalurilor iscate de marea găselniţă a celor 100 de variante, cred că postarea variantelor pe site-ul ministerului a fost o invitaţie grobiană făcută elevilor de a copia. Păcat că ministerului i-a luat câţiva ani buni conştientizarea acestui fapt.

Dar, cu toate astea, partea de vină pentru derizoriul în care se regăseşte azi învăţământul o purtăm fiecare dintre noi, tacit, asumat de cele mai multe ori. Trebuie să recunoaştem că sistemul acesta de evaluare, aşa viciat cum este, a fost susţinut de profesori. Nu am făcut nimic concret pentru a schimba ceva, ne-am complăcut, am acceptat pârghiile incerte ale unui sistem care ne-a stigmatizat ani de-a rândul, ţintuindu-ne ca pe simple marionete într-o şcoală a umilinţei. Am închis ochii atunci când elevii nu meritau a trece clasa fie din cauza absenţelor, fie din cauza incompetenţei, dar şi atunci când elevii, în virtutea obişnuinţei, au copiat ani la rând la bacalaureat. Probabil de aici sentimentul de frustrare regăsit la absolvenţii de anul acesta. Cum un profesor supraveghetor îşi permite să schimbe istoria scrisă de bacalaureatul din anii precedenţi? În numele unui „bine” social, cei mai mulţi au întors capul cu graţie. Numai că nu am reuşit decât să le (ne) facem cel mai mare rău posibil: am călcat în picioare orice urmă de moralitate şi demnitate, orice ierarhie valorică.

Şi, în atari condiţii, viitorul nu poate fi decât proiecţia prezentului construit de noi. Este unul bun? E suficient să ne întrebăm, formularea unui răspuns ar putea durea.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta