Social • Țara tuturor imposibilităților

Multă vreme, după revoluția din 1989, evoluția societății românești, atât în sens rău cât și în sens bun, a determinat pe cetățeanul de rând să considere că nu America este „țara tuturor posibilităților”, ci că România a preluat ștafeta. Însă, de când la putere se află actuala guvernare, modificările profunde și în toate sensurile rele, dar denumite cu multă emfază ca fiind „reforme”, au făcut pe același român de rând să concluzioneze că România s-a transformat, doar în câțiva ani, în țara tuturor imposibilităților!

Căci în România este imposibil să duci o viață normală. Însuși guvernul și președintele țării îndeamnă la emigrare! Însuși președintele și guvernul sabotează bunul mers al unei vieți normale, prin încălcări imposibil de imaginat ale legilor, începând cu Constituția și terminând cu legi pe care chiar actuala putere le-a trecut fraudulos prin Parlament, iar acum consideră, culmea, după cât s-a chinuit madam (P)Alma Anastase să numere de prost, că e imposibil să aplice propriile legi!

Pentru românul de rând este imposibil ca să aibă un serviciu normal. Oriunde ar lucra, trebuie să se bage statul, devenit antisocial prin voia lui Băsescu, ca să îi îngreuneze condițiile ori să îi dijmuiască, cu nesimțire, bănuții câștigați cu sudoarea frunții. Iar când nu îi bagă mâna în portofel în ziua de salariu, este imposibil să nu-i crească vreo taxă, o acciză, un impozit, o gigacalorie, un kilowatt, apa, gazul, ceva acolo…

Pentru românul de rând este imposibil ca talentul nativ să-i fie recunoscut la adevărata valoare și să fie valorificat corespunzător în țara lui! O fetiță de 14 ani, rămasă în țară, deși este un talent recunoscut prin peste 50 de premii naționale, abia reușește să aibă, măcar de sărbători, o bucățică de carne pe masă. O altă fetiță româncă, de 14 ani, ajunsă în Italia, face furori în muzică, în vreme ce, în patria-mamă, guvernul fiind ocupat cu distrugerea țării, nu are printre priorități promovarea talentelor! Costel Busuioc a trebuit să se consacre în Spania ca să fie recunoscut, cu chiu, cu vai, ca valoare la el acasă! La fel ca artiștii pățesc gimnaștii, pictorii și oricare alți posesori de talente native, altele decât cele ale minciunii și hoției. Pentru ei, România este țara tuturor imposibilităților…

Pentru contribuabilul român de rând este imposibil ca să beneficieze de un sistem de sănătate normal, unde, contra contribuției pe care statul i-o scoate lunar din buzunar, timp de-o viață, să poată fi diagnosticat și tratat, la nevoie, cât mai eficient, aproape de casă, cu cele mai bune tratamente ale secolului XXI și de către un personal calificat corespunzător.

În țara tuturor imposibilităților este imposibil ca guvernul să nu taie salariile fără să crească bugetele serviciilor speciale.

Este imposibil să nu se jumulească pensiile, fie ele de limită de vârstă sau de invaliditate, fără să nu crească, la schimb, bugetele aflate la dispoziția lui Băsescu, lui Boc sau „blondei de la Cotroceni”.

Este imposibil să nu se taie din bugetul de la Muncă și să nu se compenseze prin creșterea bugetelor miniștrilor udemeriști, că doar d-aia susțin ei actualul cabinet, din dragoste de țară și pentru prosperitatea nației române, conform jurământului depus…

Este imposibil ca în locul unui obiectiv economic de stat falimentat intenționat să nu apară doi noi vânzători de fier vechi.

Este imposibil ca, la apariția unei noi taxe sau mărirea unui impozit ori a unei accize, să nu apară încă un asfaltator ori o nouă gașcă ai cărei membri să nu se dea jos din pat dacă nu primesc 10% din ghișeftul tău, iar partea lor să fie și peste suta de mii de euro, că altfel tușesc și-i doare la pateu!

Este imposibil să nu facă Boc vreo boacănă, dar să se laude că este efectul unei responsabilități deosebite și al unei chibzuințe bătrânești, de te și miri de unde mai sare alzheimeru’ pe om!

Este imposibil ca vreo metodă prin care se jefuiește bugetul statului sau se mai face o porcărie la adresa omului de rând să nu fie declarată mare reformă și modernizare, fără de care trăitul bine promis de Băsescu nu se poate! După cum este la fel de imposibil ca binele să nu fie prezentat ca un mare rău iar răul ca un mare bine…

Singurul lucru posibil în România este doar ca, după toate dezas­trele pe care le lasă în urmă, puterea actuală să ceară celor pe care i-a nenorocit – crezând că toată țara suferă de sindromul Stockholm, în care victima ajunge să îl iubească pe călău… – dreptul ca să mai stea la guvernare măcar încă patru ani. Rămâne doar speranța ca și acest lucru să fie, practic, imposibil, numai așa putând ca și în România normalitatea să devină posibilă… Cum e imnul ăla? Deșteaptă-te, române...?

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta