Social • ARETHIA TĂTĂRĂSCU (1889 - 1968)

Prin deosebitele sale iniţiative, Arethia Tătărăscu, soţia Prim-ministrului Gheorghe Tătărăscu a intrat în istorie ca fiind „Marea doamnă a Gorjului", despre al cărui nume se va pomeni în veci.

În anul 1921 constituie Liga Naţională a Femeilor Române din Gorj, împreună cu alte 19 doamne din elita Târgu-Jiului, ea fiind aleasă preşedintă.

Concomitent a fost preşedintă a Societăţii Crucii Roşii, filiala Gorj, precum şi preşedinta Societăţii Ortodoxe a Femeilor Române.

Având o mare sensibilitate pentru artă şi frumos, pune accent pe respectarea tradiţiilor gorjeneşti în realizarea covoarelor şi costumelor cu motive naţionale, pitoreşti, în care scop înfiinţează centre săteşti de lucru pentru femei, şcoli de gospodărie şi ateliere cu războaie de ţesut pentru tinerele gorjene. Un asemenea atelier a fiinţat la Tismana, dar şi în Târgu-Jiu, pe strada Tudor Vladimirescu, care apoi a devenit o secţie a cooperativei Arta casnică. Produsele realizate aici – covoare, carpete ş.a., au fost mult apreciate la export.

În anul 1926 a iniţiat construcţia clădirii din Grădina Publică, pe digul Jiului după modelul culei de la Groşerea, cu destinaţia pentru Muzeul Judeţean Gorj.

Preocupată pentru răscolirea trecutului îndepărtat al meleagurilor gorjene, iniţiază îngrădirea castrului roman de la Bumbeşti-Jiu şi reînceperea săpăturilor arheologice, face apel la C. Nicolăescu-Plopşor pentru reluarea cercetărilor la Peştera Muierii de la Baia de Fier.

Nu i-a scăpat din atenţie conservarea şi îngrijirea casei părinteşti a lui Tudor Vladimirescu, organizarea aici a unui mic muzeu şi a bibliotecii.

A contribuit la realizarea unor lucrări cu caracter religios la mănăstirile: Tismana, Lainici, Crasna, bisericile Roşia, Poiană şi altele făcând în acelaşi timp diferite danii.

La Târgu-Jiu a sprijinit cu fonduri renovarea bisericii Sfinţii Apostoli. Pentru iniţiativele sale a fost declarată cetăţean de onoare al oraşului Târgu-Jiu, iar decernarea acestui titlu a oferit prilejul episcopului Vartolomeu de a spune printre altele în scrisoarea adresată conducerii administraţiei oraşului: „Biserica Sfinţii Apostoli are astăzi o stilizare care încântă şi aşezare liniştită şi e ortodoxă datorită doamnei Arethia Tătărăscu".

Cinstind memoria eroinei de la Jiu Ecaterina Teodoroiu i-a ridicat Mausoleul din Piaţa Victoriei în care tânăra martiră doarme somnul de veci. Împreună cu soţul său Gheorghe Tătărăscu a participat în 1936 la dezvelirea acestui Monument sacru, alături de M.S. Regele Carol al II-lea, care, cu această ocazie a declarat Târgu-Jiul „Oraş erou", graţie eroismului fiicei acestor meleaguri şi a eroismului populaţiei oraşului în lupta de la „Podul Jiului" de la 14 octombrie 1916.

Iniţiativele Arethiei Tătărăscu a culminat cu edificarea la Târgu-Jiu a Ansamblului Monumental „Calea Eroilor" închinat eroilor căzuţi pentru apărarea patriei în primul război mondial, operă a lui Constantin Brâncuşi, părintele sculpturii moderne.

OM, cetăţean de onoare al oraşului Târgu-Jiu, personalitate de excepţie a Gorjului, aceasta a fost Arethia Tătărăscu.

 

GHEORGHE TĂTĂRĂSCU (1886 - 1957)

 

S-a născut în localitatea Poiana-Gorj, la 22 decembrie 1886. Minte ageră de gorjean, jurist de profesie, jurnalist şi diplomat, se remarcă încă din tinereţe ca un apărător ferm al unităţii naţionale şi integrităţii teritoriale a României.

 

A urmat liceul „Carol I" din Craiova şi Facultatea de Drept la Universitatea din Bucureşti. În 1912 şi-a susţinut doctoratul în drept la Paris.

S-a angajat ca avocat al statului dar a debutat ca publicist cu articole în „Voinţa naţionala", „Semănătorul" şi „Neamul romanesc".

A participat atât la războiul balcanic cât şi la războiul de reîntregire a neamului.

Înscris în P.N.L. din 1912, în scurt timp a ajuns deputat al aceluiaşi partid; între 1923-1928 a deţinut funcţia de subsecretar de stat la Interne în guvernele liberale şi s-a impus ca lider al aripii tinerilor liberali; din 1932 a devenit preşedintele P.N.L Gorj.

Remarcat de regele Carol II el a fost numit prim-ministru în perioada 1934-1937, timp în care a urmărit punerea în practică a principiilor liberale şi promovarea unei politici externe care garanta statu-quo-ul teritorial.

El n-a uitat însă niciodată Gorjul şi în colaborare cu soţia sa Arethia Tătărescu, l-a sprijinit politic, economic şi cultural contribuind la ridicarea unor obiective industriale gorjene, precum: Fabrica de ţigarete, Fabrica de confecţii, Topitoria de cânepa şi Uzinele Sadu, dar şi monumente istorice şi de artă.

În perioada următoare, tulburată de mişcările extremiste şi atitudinile revizioniste el va fi implicat activ în funcţii din conducerea statului, fiind ministru, prim-ministru, consilier regal, ambasador al României în Franţa trebuind cu durere să accepte sfârtecarea României Mari în vara anului 1940.

Arestat în vremea guvernării antonesciano-legionare dar eliberat în urma intervenţiei Elizei Brătianu, respins de partidele istorice el a fost din ce în ce mai mult izolat politic. A acceptat colaborarea cu regimul comunist, a intrat în guvernul Petru Groza şi în 1947 a condus delegaţia romana la Conferinţa de Pace de la Paris. A încercat să se opună făţiş comunizării şi sovietizării României dar a fost înlăturat. Arestat în 1950 a fost închis la Sighetul Marmației. Eliberat mai târziu se va stinge din viață la 28 martie 1957, fiind înmormântat în cimitirul Bellu din Bucureşti.

 

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.