Social • Avocatura, provocare pusă sub semnul norocului

Maşini de lux, haine scumpe, programări la coafor, vacanţe petrecute în străinătate şi conturi de invidiat. Acesta este profilul avocatului, în care s-ar putea încadra doar o mică parte a sutelor de apărători. La polul opus, se regăseşte prototipul avocatului care luptă doar pentru un trai decent. Cel mai trist aspect al fenomenului este că aici se încadrează majoritatea tinerilor apărători, ale căror planuri făcute în facultate iau o întorsătură bruscă pe piaţa muncii.  

Dintre mormane de cursuri si legi, studenţii târgujieni ai Facultăţii de Drept, îşi plănuiesc din timp viitoarea lor carieră în avocatură. Anual, zeci de absolvenţi pornesc pe acest drum al profesiei, puţini fiind însă cei care reuşesc să-şi facă o carieră în domeniu. „Luptăm, pentru obiectivul nostru, dar este foarte greu la început. Dacă luăm în considerare şi faptul că oraşul nostru este mic, deja lucrurile se complică. Mai mult, condiţiile actuale în care se află justiţia din ţara noastră ne dezamăgesc şi mai rău, dar dacă asta am les să facem, s-o găsi o portiţă şi pentru noi ”, a precizat Marian V., proaspăt absolvent. Aşadar majoritatea tinerilor avocaţi îşi clădesc cariera din vise şi speranţe. Îşi permit să spere că într-o zi vor putea profesa, sunt încurajaţi de profesorii universitari şi de teoriile sistemului de învăţământ. Realitatea îi loveşte crunt şi îi târăşte prin tribunale... de cele mai multe ori doar pentru a face practică.

Nu există limită de locuri, ci una de medie şi de ... şmecherie

Primul pas în cariera de avocatură îl reprezintă înscrierea în Baroul Gorj. Iar pentru a face parte din breasla avocaţilor renumiţi, absolventul trebuie să susţină un examen. Nu există limita de locuri, dar există una de medie. „La început vom fi stagiari. Ne vom găsi un maestru care, ulterior ne va face o recomandare, care alături de o notă mare obţinută la examen, reprezintă pătrunderea noastră în lumea legilor”, a mai spus Marian. Iată că practica nu se face după ureche. Se face sub semnul norocului. Dacă maestrul are toane bune, dacă îşi mai cunoaşte vreun unchi sau mătuşă şi dacă îl mulţumeşte răsplata, mai ai o şansă să primeşti ceea ce meriţi. În condiţiile în care te pregăteşte un avocat care nici nu îţi este prieten şi ai ghinionul să nu fie într-o pasă bună, rămâne de văzut cum ţi se face recomandarea cu pricina. Cei care trec de această etapă, ajung în cele din urmă să poarte roba mult dorită. Primii ani sunt definitorii în modul de impunere al oricărui avocat. Astfel, o dată ajunşi să profeseze, tinerii îşi conturează imaginea personală, de la aerul de profesionist, până la hainele pe care le poartă.  

Sistemul respinge pe cei care acţionează „ca la carte”

Sistemul îi ţine mereu în acţiune. Continua pregătire teoretică este esenţială pentru cariera de avocat, mai ales în condiţiile actuale din România. Dacă legislaţia se schimbă după cum bate vântul, fără studiul continuu, avocăţeii riscă deci să intre în aşa numita uzură morală. Ar fi păcat, mai ales dacă au cheltui şi ploconit suficient pentru împlinirea dorinţei. Avocatul bun trebuie să fie echilibrat, să aibă un limbaj juridic capabil să capteze atenţia asupra cauzei. Dar mai presus de toate trebuie să fie un bun actor, să îşi ascundă emoţiile, să ştie să intimideze. Seriozitatea în relaţia cu justiţia este la fel de importantă ca şi pregătirea teoretică. Astfel, un începător care ţinteşte o carieră de succes, şi totodată o afacere profitabilă, trebuie să-şi respecte clientul, să nu-l amâne, să-i prezinte situaţia reală şi sansele pe care le are, mai ales că e singurul său aliat într-un proces. Aşa scrie în cărţi. Cu toţii jură că vor respecta principiile şi pretind că ştiu în ce se bagă. Pe parcurs însă, lucrurile o iau mai spre stânga, mai spre dreapta, niciodată  în direcţia dorită. Dar dacă nu fac asta riscă să fie respinşi de sistemul în care funcţionează justiţia românească. De ce un proces să fie finalizat în timp util? De ce cazurile să nu suporte amânări, atâta timp cât plata se face în funcţie de durata procesului?     

Afacere profitabilă, doar dacă dai cel puţin o „lovitură”

Puţini sunt cei care trec de încercările primilor ani. Dar, potrivit unuia dintre avocaţii târgujieni,  „cei care renunţă nu sunt apreciaţi de ceilalţi colegi. Adevăratul talent în această carieră constă tocmai în a rezista, în a depăşi piedicile iniţiale”. Şi dacă micile necazuri sunt depăşite, cu examenul de definitivare luat, orice apărător capătă dreptul de a avea o firmă. Un singur birou este mai mult decât suficient, cel puţin pentru perioada de început. “Avem un program împărţit între instanţe, unde mergem de dimineaţă şi apoi cabinetul individual, unde în fiecare după-amiază ne aşteptăm clienţii”, a mai spus avocatul târgujian. De regulă, majoritatea celor care mânuiesc texte legislative, refuză să vorbească despre onorariile pe care le percep. “Onorariile sunt diferite. Sunt avocati care nu încasează nimic în cursul unei luni, dar sunt şi avocati gorjeni care ajung la aproximativ 15000 lei lunar”, a completat avocatul. Se spune că “cei cu stare”, au dat cu siguranţă cel puţin o “lovitură” de-a lungul carierei. Le-a plăcut efectul şi au dat altele şi altele. Şi până când cei cu experienţă vor obosi cu atâtea lovituri, tinerii, absolvenţi ai unei facultăţi de drept, freacă podele, şterg mese şi spală paharele după ce ultimul client părăseşte cârciuma. Nu cumva să pornească necălit în viaţă.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta