Social • Câini de import

Nu ştiu cât şi pe cine interesează disputele nesfârşite între reprezentanţii primăriei Târgu Jiu şi cei ai Pro Animals, privind îngrijirea câinilor fără stăpân, atâta timp cât, străzile municipiului sunt pline de câini vagabonzi gata oricând să muşte, copii, bătrâni, oameni aflaţi în imposibilitatea de a se apăra de colţii patrupedelor înfierbântate peste măsură de căldura de afară. Argumente pro şi contra aduse de ambele părţi nu schimbă, cel puţin deocamdată, nimic în ceea ce priveşte soarta celui mai bun prieten al omului. Sumele de bani băgate în construirea unor adăposturi „moderne” menite să îngrijească animalele şi să-i protejeze pe cetăţenii oraşului nu reprezintă mare lucru în acest context.

De ani buni, câinii vagabonzi sunt şi fac victime. De ani buni autorităţile promit că vor rezolva această problemă. Nu este campanie electorală în care să nu se facă promisiuni în acest sens. Timpul trece însă, problema rămâne. Ea este moştenită de cel care vremelnic ajunge la putere. De fiecare dată, însă, oamenii speră. Este tot ce mai au de făcut. Iar speranţa nu e de ajuns atunci când primarul municipiului le spune cetăţenilor că problema câinilor fără stăpân nu poate fi rezolvată atâta timp cât aceştia vor fi aduşi în continuare din judeţele învecinate. Din păcate, Florin Cârciumaru are dreptate. Fenomenul nu este unul local. El nu ţine în totalitate de măsurile pe care le întreprinde el în calitate de primar al municipiului Târgu Jiu. Aceeaşi responsabilitate o au şi ceilalţi primari din judeţ, dar şi primarii din judeţele învecinate. Până la urmă nici nu are importanţă dacă patrupedele sunt ale noastre sau sunt aduse din import, problema câinilor fără stăpân este una naţională. E bine cunoscut faptul că, mulţi dintre primarii de municipii şi oraşe dau neputincios din umeri când vine vorba de câinii vagabonzi. Sunt unii care au abandonat această problemă. Alţii, o ignoră pur şi simplu. În acest fel, pericolul devine tot mai mare. Trebuie să apară victime ca autorităţile să se trezească. Nu pentru mult timp însă. Ajunşi în situaţii limită, autorităţile au atitudini diferite. Oamenii au atitudini diferite. Unii caută soluţii imediate, alţii se zbat să găsească unele pe termen mai lung. Apar, astfel, dispute, contradicţii între partizanii celor care susţin o idee sau alta. Uneori aceste dispute se radicalizează. Se ajunge până la gestul omorârii în masă a acestor animale nevinovate. Există exemple în acest sens. Pericolul nu poate fi eliminat, însă, apelând la metode radicale. Legislaţia privind protecţia animalelor trasează coordonatele după care cei în drept ar trebui să se ocupe de soarta acestor câini. Ca de obicei, lege e lege doar pentru cine vrea să o aplice, în rest, Dumnezeu cu mila. Nu acelaşi lucru putem spune de felul în care au reuşit alţii să rezolve problema. Nu mai departe decât în fostele ţări surori ale lagărului comunist, chestiune a fost eradicată. De pildă, în Cehia, la Praga, nu mai vezi pe străzi nici un câine în afara celor însoţii de stăpânii lor. Mai mult, pe marginea trotuarelor există tonomate cu pungi ecologice pentru ca străzile să nu fie murdărite. Spaţiile verzi sunt tunse, udate şi împânzite cu flori. La noi sunt jucate în picioare de câinii lăsaţi la voia întâmplării pe străzi. N-aş vrea însă să fiu nedrept cu nimeni în această privinţă. Cred că este, până la urmă, o chestiune de voinţă.

O problemă deschisă

Nu pot nega faptul că, reprezentanţii primăriei ca şi cei ai asociaţiei ce se ocupă cu îngrijirea câinilor fără stăpân, au făcut eforturi pentru a diminua cât mai mult efectele acestui fenomen. Numai că, problema nu este numai în curtea autorităţilor locale sau a acestor asociaţii, ea trebuie văzută şi din perspectiva cetăţeanului. A celui de la sate în special. În localităţile rurale fenomenul este greu de controlat dacă nu sunt aplicate legile în vigoare, iar autorităţile locale, primarii şi consilierii locali, dar şi autorităţile de sănătate publică, nu dau hotărâri şi nu aplică sancţiuni pentru cei care încalcă legea. Aşa se face că în multe localităţi ale judeţului Gorj s-au format adevărate haite de câini vagabonzi care prăduiesc curţile oamenilor. Aceşti câini ajung deseori în preajma şi chiar în oraşe, acolo unde gropile şi ghenele de gunoi sunt o sursă principală de hrană pentru ei. E greu să-i prinzi pe toţi, să-i sterilizezi şi să-i duci în adăposturi special amenajate. Dar, aşa cum spuneam, autorităţile au de partea lor legi care odată aplicate ar putea duce la stârpirea fenomenului, acestea nu sunt aplicate însă, chestiunea fiind speculată cel mai bine în perioada electorală. În plus, serviciile menite să facă ordine în acest sector sunt de proastă calitate şi caracterizate de multe ori printr-o brutalitate excesivă. De asemenea, nu sunt întotdeauna bani pentru a satisface întru totul această nevoie socială. De fiecare dată, primordiale sunt alte probleme, aceasta rămânând mai tot timpul printre ultimele pe lista de priorităţi a autorităţilor. Efectele sunt dezastroase. Pe lângă faptul că o serie mare de oameni sunt muşcaţi, câinii fără stăpân, necontrolaţi din punct de vedere medical, pot transmite numeroase boli, copiii fiind cei mai expuşi. Apoi, rămân problemele legate de mentalităţi. O bună parte dintre cei care cresc câini sunt departe de ceea ce prevăd normele europene în acest sens. Neglijenţa unora dintre noi duce la disconfortul altora. Pe această coordonată, pot suferi şi oameni şi câini, indiferent că vorbim de cei autohtoni sau de cei aduşi de aiurea, problema câinilor fără stăpân rămâne deschisă.

Doru STRÎMBULESCU

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta