Social • Când poliţistul trebuie doar să îndeplinească planul de amenzi…

De mai bine de douăzeci de ani, românii sunt nevoiţi să facă faţă blocajului permanent existent în aproape fiecare domeniu de activitate. Ne-am dorit să fim un stat democratic, numai că democraţia nu-i pentru toată lumea şi nici nu va putea fi vreodată înţeleasă de cei care nu-şi doresc acest lucru.

Potrivit dezbaterilor şi a politicilor existente, poliţiştii din România par să fi înţeles sensul şi scopul lor în societatea actuală. Au obiective clare şi, teoretic, de cele mai multe ori, intenţia firească a poliţiştilor, este aceea de a preveni. Intenţie la fel de firească şi pentru organele de control din cadrul Serviciului Rutier. Aşa se face că, în urma acţiunilor derulate de către acestea, zeci de şoferi rămân fără permisul de conducere, fie pentru neacordarea priorităţii la trecerile de pietoni, fie pentru că nu poartă centura de siguranţă sau pentru că a făcut o depăşire nu tocmai legală. Potrivit reprezentanţilor Inspectoratului de Poliţie Gorj, poliţiştii prezenţi în trafic, au ca principală misiune, prevenirea evenimentelor rutiere negative generate de lipsa de interes a conducătorului auto, faţă de tot ceea ce presupune traficul rutier. Au fost şi zile în care poliţiştii au monitorizat, timp de opt ore, majoritatea trecerilor de pietoni din municipiul Târgu Jiu. Numai că, au urmat alte zile în care, s-a demonstrat că astfel de acţiuni ocazionale nu-şi dovedesc absolut deloc eficienţa. Şi ar fi culmea ca acestea să fie eficiente, atâta vreme cât agenţii de poliţie, şoferii şi pietonii trăiesc într-un timp şi spaţiu total diferite. Lipsa colaborării şi educaţia precară sunt cele două puncte comune ale celor trei părţi, anterior amintite.

Iertaţi…pentru că sunt grăbiţi

Dacă şoferilor li se reţine permisul în vederea suspendării lui pentru un anumit număr de zile şi li se aplică amenzi în cazul în care dau dovadă de lipsă de respect faţă de ceilalţi participanţi la trafic, ce se întâmplă în cazul pietonilor care traversează strada după bunul plac, la doar câţiva metri distanţă de locul unde staţionează maşina poliţiştilor? Ce se întâmplă cu persoanele care hotărăsc să apară brusc în mijlocul străzii, fără ca în acea zonă să existe vreo trecere pentru pietoni? Mai nimic! Când aceştia au neşansa să fie prinţi pe picior greşit, primesc un avertisment şi li se urează o zi, seară sau dimineaţă bună, în funcţie de situaţie. Şi iată cum, autorităţile consideră că participă activ la educarea pietonilor grăbiţi.

„Ţi-am luat banii pe ziua de azi!”

Dar, cu poliţiştii…cu acei poliţişti obişnuiţi să acţioneze după propriile legi, cine va putea vreodată să ia măsurile necesare educării lor? E foarte dificil! La fel de greu este să-ţi păstrezi calmul, în momentul în care ai de-a face cu astfel de persoane. Nici nu prea ştii cum e bine să reacţionezi. Teoretic, este indicat să nu-ţi pierzi răbdarea şi să-ţi susţii punctul de vedere în cel mai civilizat mod posibil. Practic, când vezi cum o persoană, care doar pentru faptul că poartă acea uniformă şi şapcă de poliţist, cere să-i fie respectate constatările, nu prea ai cum să rămâi calm. Nu ai cum să-i spui că are dreptate, atâta vreme cât acesta nu o are. Şi nici nu ai cum să nu te enervezi, când acesta îţi solicită documentele şi se prezintă doar dacă îi cere şoferul acest lucru, reamintindu-i că este una dintre responsabilităţile oricărui poliţist. Apoi se îndreaptă mândru către maşină, nu înainte, însă, de a te avertiza că „ţi-am luat banii pe ziua de azi!” În momentul în care ceri o explicaţie, concluzionezi că nu are cine să ţi-o mai ofere. Domnu poliţist a preferat să plece şi nici nu poate fi deranjat, în tot acest timp fiind ocupat cu întocmirea procesului-verbal. Explicaţiile vin şi ele, concomitent cu solicitarea agentului de poliţie, de a semna procesul-verbal. Deşi încerci să înţelegi atitudinea şi constatările reprezentantului Poliţiei române, nu prea ai cum să faci acest lucru. Şi nici rost nu mai are. Oricum nu interesează pe nimeni punctul tău de vedere. Ţi se oferă posibilitatea de a-ţi rezolva „eventualele probleme”, în instanţă. Mai mult, în tot acest timp eşti sfidat continuu, dar cu toate acestea, nu există nici o cale de a colabora cât mai omeneşte posibil. Preferi să-l laşi să supravieţuiască şi nu te mai miră nimic. Ai înţeles deja că trebuie să-şi îndeplinească celebrul plan de amenzi. Semnezi sau nu procesul-verbal şi-ţi continui călătoria, sperând ca la următoarea intersecţie să întâlneşti acel echipaj de poliţie care, cu adevărat, participă la prevenirea evenimentelor rutiere neplăcute, fără să fie interesat doar de numărul şi cuantumul amenzilor aplicate. Amenzi pe care, din cauza cuantumului lor, de cele mai multe ori preferi să le achiţi. Şi faci acest lucru, tocmai pentru că, în România, costurile procesului derulat în ideea dovedirii dreptăţii, depăşesc cu mult cuantumul unei amenzi aplicate, de exemplu, de poliţistul care nu a dorit să observe că ai avut luminile aprinse, în timpul deplasării tale în trafic. Şi iată cum, din nou, sistemul încurajează existenţa abuzurilor de tot felul. Cât despre prevenire…aceasta rămâne doar un termen utilizat cu fiecare ocazie, numai pentru că sună bine şi ţine pasul cu tendinţele societăţii din statele civilizate, din acele ţări în care, majoritatea poliţiştilor din România, nu prea ar avea vreo şansă de integrare.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta