Social • Cât de vinovaţi sunt gorjenii pentru că nu ştiu să scrie şi nici să citească?

Se spune că „viitorul unei naţiuni este hotărât de modul în care aceasta îşi pregăteşte tineretul”. Dacă în urmă cu două, trei sute de ani, nu era o mare problemă să fi analfabet, în prezent, analfabetismul a devenit o noţiune şi o stare de fapt, tot mai larg răspândită. Se fac verificări, se întocmesc statistici, dar, cu excepţia câtorva organizaţii, nimeni nu face nimic pentru a elimina acest „handicap” al educaţiei. Atâta vreme cât numărul analfabeţilor creşte de la o perioadă la alta, viitorul naţiunii noastre nu poate să aducă nimic bun. Lipsa de preocupare pentru pregătirea tineretului şi fuga de responsabilitate, se pare că  sunt principalele acţiuni ale celor care au putere să decidă soarta educaţiei.

Vorbim zadarnic despre integrare în Uniunea Europeană, despre normele şi regulile pe care europenii le-au stabilit. Incapacitatea de a produce schimbări în bine, de a eradica şi de a preveni sărăcia, de a dezvolta activităţile economice sau de a ridica nivelul de trai, aceasta este adevărata şi singura reuşită a celor care ne conduc ţara. Şi uite aşa apar şi rezultatele.

 

Mii de persoane care nu ştiu să se iscălească

 

În judeţul Gorj, rezultatele concrete ale tuturor acestor „ discuţii la nivel înalt” sunt sub aşteptările oricărui cetăţean. Analfabetismul şi abandonul şcolar ating valori din ce în ce mai mari. Aşa se face că mii de gorjeni nu au fost vreodată la şcoală. Nu ştiu să citească, întâmpină probleme când trebuie să semneze acte şi nici nu se pot exprima cu uşurinţă. Potrivit statisticii existente la nivelul Direcţiei Judeţene de Statistică Gorj, nu mai puţin de 7801 persoane au fost declarate ca fiind analfabete.

„ Majoritatea analfabeţilor provin din mediul rural. Au fost 5986 de persoane de aici, iar din mediul urban alte 1815. Din statistici rezultă totodată că majoritatea sunt femei, al cărui număr este dublul sau triplul numărului persoanelor de sex masculin”, a precizat Păunescu Vasile, director adjunct al Direcţiei Judeţene de Statistică Gorj.

Cele mai „active” pe acest segment sunt oraşele: Târgu Jiu, cu 1040 de analfabeţi, Bâlteni, unde au fost înregistrate 212 persoane care nu ştiu să scrie şi nici să citească, Târgu Cărbuneşti, cu 182 de analfabeţi şi Ţicleni unde alte 104 persoane sunt înregistrate ca fiind analfabete. Aceleaşi cifre îngrijorătoare şi în satele gorjeneşti. Nu mai puţin de 221 de gorjeni din Pişteştii din Deal au fost declaraţi analfabeţi. Aceştia sunt urmaţi de cei din Ţânţăreni, localitate care are pe listă 140 de astfel de cazuri. Nici Bustuchinul, Polovragiul sau Floreştiul nu stau mai bine, în toate cele trei situaţii înregistrându-se nu mai puţin de 105 persoane analfabete. Sărăcia, familii dezbinate, părinţi căzuţi în patima alcoolului şi lipsa de informare, toate acestea stau la baza analfabetismului. Şi înşiruirea poate fi completată, potrivit specialiştilor, cu abandonul şcolar de la vârste fragede.

 

Măritiş timpuriu, sărăcie şi dezinteres pentru cursuri

 

Aşa cum am mai spus este greu de crezut că în România secolului XXI, mai sunt persoane care nu ştiu să scrie şi să citească. Dar parcă şi mai greu de crezut este că de la o perioadă, la alta tinerii „sunt tot mai interesaţi” de abandonul şcolar. Din acest punct de vedere, se merge, potrivit reprezentanţilor IŞJ Gorj, „dinspre rău, spre mai rău”. Astfel, în anul şcolar 2008-2009, nu mai puţin de 435 de elevi au abandonat cursurile, în detrimentul altor activităţi. Condiţiile materiale precare şi nivelul de trai scăzut au făcut ca 153 de copii şi tineri să rămână acasă. Pe de altă parte, lipsa interesului faţă de tot ceea ce presupune învăţământul, atât din partea elevilor, cât şi din partea părinţilor, a avut drept rezultat abandon şcolar din partea a 92 de persoane. Există şi situaţii în care familiile din Gorj consideră că este mult mai necesară folosirea copiilor, a tinerilor pentru suplimentarea veniturilor. Această situaţie este des întâlnită în satele din judeţ, dar avem şi 77 de liceeni care au renunţat la cursuri, în favoarea muncii peste hotare. În astfel de situaţii, părinţii nu văd în copilul lor decât un muncitor în plus, iar şcoala ca pe un obstacol în calea viitorului lor. Un alt gen de abandon şcolar care se înregistrează de câţiva ani la noi în judeţ este cel rezultat în urma căsătoriei tinerelor gorjence. În anul şcolar 2008-2009, 32 de eleve au spus NU şcolii şi au ales să-şi întemeieze o familie.

 

Ce se face concret pentru a preveni?

 

Aproape nimic. Şi aici, ca şi în cazul analfabetismului, se fac verificări, se înscriu în rapoarte şi ulterior cifrele sunt rostite cu îngrijorare. Nimic mai mult. Nimic pentru a schimba statisticile despre abandon şcolar, analfabeţi sau absenteism. Responsabili de producerea acestor fenomene sunt mulţi actori. Însă victime sunt doar copiii, tinerii şi implicit viitorul naţiunii despre care vorbeam la început. Cu atât mai mult, cu cât abandonul şcolar atrage după sine violenţa în rândul tinerei generaţii, exploatarea copiilor, prin muncă, expunerea tinerilor lor la acte infracţionale precum consumul de droguri sau prostituţia. Poate că atenţia celor care pot şi doresc să intervină în scăderea abandonului şcolar şi a violenţei în rândul tinerilor ar trebui să se concentreze cu adevărat în această direcţie. Să pună bazele unor măsuri complete şi să folosească toate resursele disponibile, să implice toţi factorii decizionali şi să  înceapă să clădească un sistem de măsuri "în reţea". Să utilizeze toate resursele disponibile la nivelul societăţii şi să facă în aşa fel încât suferinţele sistemului educaţional să fie tot mai puţine.

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.