Social • „Cel bun”, „cel rău”, „cel urât”

Cu cât se apropie anul alegerilor, cu atât şi la Gorj creşte „temperatura” politică. Uşor de constatat asta, de altfel, după modul de a vorbi şi de a se comporta al celor care ne cadorisesc aproape zilnic cu înalta politichie făptuită de preţioasele lor făpturi.

Dacă privim înspre principalul partid care acum se ţine de scaunele puterii cam cum se ţine bunica lui Bulă de marginea balconului, păruiala-i în toi! C-aşa-i la români: prima dată dau din coate să ajungă şi ei la masa aia de unde vin mirosuri de te leşină la lingurică, doar-doar or prinde măcar un oscior, acolo, apoi vor s-ajungă şi-n fruntea bucatelor, să taie EI friptanele cum vrea cuţitu’ lor, conform principiului de cartier „Cine-s eu, …vai de capul meu!”. Dar, cum a devenit celebră vorba că-s pline cimitirele de oameni de ne-nlocuit şi că fost-ai, lele, cât ai fost, regula lui „ce urcă – musai să şi coboare, că d-aia a dat Băsescu legea gravitaţiei” este pusă-n aplicare cu ajutorul a 1,5 perechi de cizme, adică două-n picioare şi una-n şezut. „Sic transit gloria mundi”, zis-au câte unii, făcând cu batistuţa, de-a lungul vremii, ba după Mischie, ba după Manţog, ba după Cosmin…

Cum ziceam: uitându-te mai atent către zona portocalie a politichiei gorjeneşti, te izbeşte o asemănare de activitate precum a unei găini ce ţopăie neştiind unde i-a rămas capul, fără să realizeze că gospodarul, venit hotărât cu satârul în mână, a rezolvat problema şi deja mâţa fuge prin curte cu creasta ei în dinţi. Sau buldogul, depinde de la caz la barcaz…

Mutând macazul privirii spre alte culori ale politicii gorjene, ai parte de toate cele: de la culoarea vântului turbat până la galben-hepatic de vezi roşu-n faţa ochilor! Da’ ce, credeţi c-acesta ar fi motiv de linişte? Nu prea-i, c-aşa-i la români: dacă nu tulburi apele nu poţi pescui ceva baban, că prin apa limpede vede şi peştele despre cine-i vorba şi o coteşte pe altă potecă de rămâi mofluz şi, cum să rămâi taman tu fără „coledzi”, da’ se poate? De parc-ar fi şi obligatoriu! Dar, mă rog: nu-i român cum e olteanu’ şi oltean cum e gorjeanu’…

Frumos îi că dom’ deputat Morega nu lasă deloc liberalii-n pace, spre deliciul presei gorjeneşti, care parcă îşi şi închipuie cu ochii minţii un duel între Dan Ilie Morega şi Dian Popescu: unul cerându-i adversarului să aleagă între săbii şi pistoale la zece paşi, celălalt răspunzând „Sabia, la zece paşi!”, asistenţa aşteptând frenetică ori trei împuşcături de pumnal, ori o rafală de baionetă…

C-aşai în politichia gorjenească, taman ca-n filmul ăla american, „Cel bun, cel rău, cel urât”: „Bă, vezi că vine ăia”, pif-paf din pistoale, doi muriră, trei scăpară, du tu caii acasă, muierea mea ia-o tu, da’ tot n-am înţeles al cui era porumbu’ ăla de-l călcară caii-n picioare… Când să zici bogdaproste că se liniştiră apele şi poţi să-ţi vezi înainte d-ale tale, mai pune câte unu’ gaz pe foc, se mai înfoaie muşchii pe el de zici că-i Schwarzenegger pălit de amok, mai declară că l-ar… şi că i-ar…. şi că uf, de te-aş prinde, ce ţi-aş face!…, iar de se uită celălalt urât, ţipă ca broasca de sub căruţă că „ia-l de pe mine că-l omor, c-un mosor p-un câmp de mohor!”. Asta e: ai noştri ca brazii… Tot ce ne rămâne de făcut e doar ca să-i identificăm, tot ca-n filmul antepomenit: care-i cel bun, care-i cel rău, care-i cel urât… Că doar n-om fi blestemaţi s-avem parte numai de ţepe!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta