Social • Condiţii de viaţă…ca pe la noi

Nivelul de trai şi calitatea vieţii sunt două aspecte strict legate de persoana fiecăruia dintre noi. Mai devreme sau mai târziu, omul conştientizează aceste două părţi ale sensului pe care i-l poate da modului său de a trăi. La un moment dat, fiecare persoană este interesată de locul pe care îl ocupă în societate. Nivelul de trai arată condiţiile de viaţă ale populaţiei, gradul de dezvoltare culturală şi de ce nu a învăţământului sau a sistemului de sănătate. La nivelul judeţului Gorj, toate acestea au luat parcă drumul pierzaniei. Aşa se face că nimeni nu mai pare interesat să deservească populaţia. Nimănui nu-i pasă că oamenilor le este teamă să-şi ceară drepturi absolut fireşti pentru o viaţă civilizată.

Strictul necesar a devenit un lux

În ceea ce priveşte condiţiile de viaţă ale gorjenilor, acestea se situează tot mai departe de standardele pe care ţările cu adevărat dezvoltate din punct de vedre civic, le impun. Locurile de muncă sunt tot mai puţine. Sunt numai pentru cei cu pretenţii reduse, iar pentru absolvenţii lucrurile nu par deloc a se aşeza. Nici cei care au terminat o facultate nu duc un trai mai bun. Încearcă şi speră. Merg la puţinele interviuri la care sunt chemaţi şi resimt de fiecare dată gustul amar aş eşecului. Alţii se reorientează şi apelează la varianta cursurilor pe care AJOFM le pune la dispoziţia populaţiei. Trăiesc apoi cu speranţa că vor reuşi poate în alt domeniu. Colecţionează diplome şi multe păreri de rău. Disponibilizările se fac continuu. În domenii variate şi în fiecare lună. Pornind de la lipsa locurilor de muncă, restul problemelor apar inevitabil. Sunt oameni în judeţul Gorj care abia mai fac faţă cheltuielilor pentru strictul necesar. Avem familii care s-au străduit să-şi ţină copii în facultate, pentru ca acum să încerce să le ofere un minim de confort. Nu contează că au rămas fără loc de muncă. Insistă, ca din indemnizaţia de şomaj, să răspundă provocărilor lunare. Întreţinerea locuinţei, plata utilităţilor, „câte ceva”, pentru ca nu cumva frigiderul sau cămara să rămână complet aerisite şi…cam atât. Hainele, bănuţii de buzunar şi ieşirile în oraş au devenit, pentru cea mai mare parte a gorjenilor, un lux.

Viaţa culturală, o întâmplare

Vorbind despre gradul de dezvoltare culturală a judeţului, nici în acest domeniu realitatea nu se prezintă conform teoriilor reamintite în cadrul fiecărui discurs politic. De la idee, la fapta în sine, drumul pare destul de sinuos. Cultura a devenit domeniul în care „investiţiile nu-şi mau au rostul”. Puţine sunt lucrurile care se mişcă. Puţine ca număr şi fără un impact deosebit asupra publicului. Se alocă sume importante de bani pentru activităţi de rutină. Realitatea urlă! Biserici, muzee, case memoriale, toate se răzvrătesc în cruda realitate a timpurilor noastre. Unele au picat, altele încearcă să reziste, în timp ce marea lor majoritate încă mai au o şansă. Una, pe care, nu ştiu de ce, autorităţile locale şi judeţene refuză să le-o dea. Se adâncesc în starea de nepăsare şi fuga de responsabilităţi a devenit Crezul celor pe care poporul i-a ales. Şi cred cu tărie în această posibilitate de a acţiona. O demonstrează nivelul de trai al populaţiei din judeţul Gorj, care se duce tot mai mult spre vremurile de mult apuse. Pe de altă parte, tinerii sunt tot mai puţin tentaţi de acest domeniu. Rare sunt cazurile în care aceştia se declară încrezători în viaţa culturală gorjenească. Ce-i drept, evenimentele culturale nu sunt puţine la număr. Numai că promovarea lor lipseşte sau este făcută într-un mediu restrâns. Programele şi manifestările de acest gen, se împărtăşesc între oamenii de cultură, între cei care au vechime în acest segment şi cam atât. Restul populaţiei află despre toate acestea, chiar în ziua desfăşurării lor, prin intermediul mass-mediei locale. Ori dacă ne dorim dezvoltare culturală, ar trebui ca autorităţile direct implicate în domeniu, să insiste. Stabilirea unor vizite în unităţile de învăţământ, convocarea elevilor la discuţii, căutarea tinerelor talente, încurajarea adolescenţilor şi motivarea lor pentru a se implica în acţiuni culturale, toate acestea ar trebui să fie cuprinse în planurile şi bugetul instituţiilor cu pricina. În rest…şi acest domeniu este unul „al încercărilor” sau al „ lucrurilor care trebuie puse la punct, dar pentru care încă nu sunt fonduri…”.

Învăţământ făcut din inerţie

La nivelul judeţului Gorj, sistemul de învăţământ nu sare din tipar. Elevii interesaţi cu adevărat de cursuri, sunt tot mai puţini. Numai în şcoli şi licee cu renume şi rareori în cele mai puţin cunoscute. Absenteismul şcolar este în floare. Mai slab la clasele primare, dar foarte bine cotat la cele din ciclul liceal. Cadre didactice…mai mult sau mai puţin pregătite. Uneori chiar foarte slab, dar dacă nimeni nu observă, orele de curs se desfăşoară conform planificării! Nu o spun eu, ci notele primite în toamnă la examenul de titularizare. Situaţie grea şi pentru mediul rural din judeţ! Unităţi de învăţământ ameninţate cu comasarea. Implicit, zeci de elevi riscă se devină navetişti. Cui îi mai pasă că aceştia vor străbate şase, şapte kilometri, pe jos? Nu sunt microbuze care să le asigure transportul, aşa că, mişcarea trebuie înţeleasă drept sursă de sănătate. Iar dacă nu se mai pot concentra în timpul orelor de curs, nici asta nu prea mai contează. Se descurcă fiecare cum poate şi-i musai să se adapteze la condiţiile oferite. Un lucru este absolut obligatoriu: statul român vrea olimpici şi viitori specialişti! Ori, să ai curajul să-ţi exprimi astfel de pretenţii, e lucru mare. Să oferi nimic şi să vrei totul, ţine de inconştienţă şi maximă indiferenţă. Contrar celor afirmate de cei care ne conduc ţara, nu elevul sau profesorul, ci condiţiile oferite pustiesc valorile sistemului de învăţământ din Gorj, dar nu numai.

Riscul de a fi pacient

De sănătatea gorjenilor se preocupă medici ce par tot mai ataşaţi de vechile practici. Cei care vor să le depăşească, sunt urecheaţi la timp şi învăţaţi de cei cu experienţă în ale medicinei, să răspundă sistemului, aşa cum se cuvine. Că-ţi petreci, ca pacient, ore bune în faţa cabinetelor medicale, nu mai este de multă vreme o problemă. Amabilitate scăzută şi tratament după propriile practici. Mizerie şi aparatură medicală roasă de timp şi de rugină. Medicamente…după norocul pacientului şi disponibilitatea cadrului medical. Şi problemele nu se opresc aici. Le-am amintit tot mai des în publicaţiile anterioare şi nu are rost să le repet. Aş face acelaşi lucru pe care specialiştii din acest domeniu îl fac. Vorbesc despre vechile probleme. Confirmă că fostele situaţii de criză, devin o realitate actuală. Recunosc că multe ar fi de făcut, dar dau, şi de această dată, startul încercărilor şi al promisiunilor. Aşadar, nu ştiu dacă mai este cazul să vorbim despre calitatea vieţii gorjeneşti. Atâta vreme cât nivelul de trai se situează pe o treaptă mult inferioară limitei dorite, calitatea rămâne doar o chestiune de ordin teoretic. Nu cred că vreodată, oamenilor din judeţul Gorj, le-a fost foarte bine. Numai că, această perioadă de criză, de câte feluri o mai fi ea, nu a făcut nimic altceva decât să aducă în atenţia gorjenilor, modul superficial în care se face administraţie publică în zonele judeţului. Modul în care deciziile sunt luate la voia întâmplării, fără ca cel care le ia, să aibă habar de rezultatul final.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta