Social • Cum a ajuns România ţară bananieră. La propriu

Exportăm de cinci ori mai multe banane decât castraveţi. Deşi nu e o ţară tropicală, exporturile României de banane, citrice, mango, ananans, avocado şi nuci de cocos au depăşit cu trei tone pe cele de tomate, morcovi, castraveţi, mere, pere şi gutui.

Exportatori de fructe stricate

Dintre toate ramurile horticulturii pomicultura e cea mai în pom, în special din cauză că urmare a reîmproprietăririi, peste o sută de mii de hectare de livezi au fost fie defrişate, fie lăsate pradă paraziţilor şi dăunătrilor, fie au îmbătrânit, producând fructe cu defecte, sau declasate. Exportul de mere este de 30 de ori mai mic decât importurile, principalele state furnizoare de mere pentru români fiind Polonia, Italia, Austria, Cehia, Olanda şi Slovenia. Singura categorie de fructe la care exporturile au bătut importurile este "Fructe semiconservate improprii consumului în starea respectivă", din care am exportat echivalentul a 30 de TIR-uri, preponderant către state din G8: SUA, Canada, Italia, dar am trimis şi în Egipt. Creşterea exporturilor e una vertiginoasă la acest capitol: 350% într-un singur an.

. Românii mănâncă în extrasezon tot mai multe caise, piersici şi prune provenite din state ca Argentina, Chile, Turcia sau Egipt. Pepenii le fac cu ochiul românilor pe când ţara e încă sub nămeţi, cantităţile consumate în extrasezon crescând cu 38% într-un singur an. Tot mai mulţi români cu venituri peste medie "au poftă" să mănânce în mijlocul iernii zmeură, afine mure şi coacăze , pentru care sunt dispuşi să plătească între 75 şi 82 lei/kg la raft. "Aproximativ 80% din preţul fructelor importate în afara sezonului se datorează transportului cu avionul şi cheltuielilor cu logistica, deoarece sunt aduse cu avionul din ţări situate în Emisfera Sudică. Avionul aterizează la Amsterdam sau Rotterdam, acolo se încarcă în TIR şi în două zile jumătate sunt recepţionate în România. Din momentul culesului până ajung în raft durează o săptămână. În plus, 50% din fructele persiabile îşi pierd prospeţimea sau se deteriorează pe rafturi şi sunt trecute la pierderi ce trebuie recuperate" justifică preţurile gigant Mihai Manea, manager divizie fresh la compania Alfredo Foods, unul dintre principalii importatori de fructe şi legume rare din România, care deţine o cotă de piaţă de peste 50%. Cele mai scumpe fructe de extrasezon comercializate de Alfredo Foods sunt cireşele, aduse cu avionul din Africa, care ajung să coste în preajma Revelionului şi 60 euro/kg. În ciuda preţului prohibitiv, în lunile decembrie-februarie compania comercializează peste 1300 de kilograme: "Sunt acele cireşe pe care le vedeţi în Piaţa Dorobanţi la un milion şi jumătate kilul. Se adresează doar clienţilor cu bani, care frecventează de obicei acele pieţe. Cel mai mult le plac cireşele de Tanzania, care au calibru mare, sunt foarte roşii şi au gust intens. Ce am observat la acest tip de cumpărători e că dacă au de ales între nişte cireşe perfecte ca formă care costă 250 lei kilogramul şi unele care costă 100 lei dar sunt mai mici sau au uşoare defecte de formă, le vor prefera întotdeauna pe primele. Pentru această categorie de client calitatea e cea care primează". Nu totdeauna, ne explică Ştefan Nicolae, preşedintele Agrostar: „Am vorbit cu administraţia pieţelor să rezerve pentru producători autentici două tarabe în Piaţa Dorobanţi. Producătorii şi-au pus roşiile pe tarabe cu 3 lei kilul şi ce să vezi? Clienţii priveau la ele şi cumpărau tot de la tarabele vecine unde costau de cinci ori mai scump, deşi arătau la fel".

Banane, mango şi avocado "ready to eat"

Românii cu bani au mai dezvoltat o sensibilitate, ne mărturiseşte Mihai Manea: "Majoritatea fructelor exotice sunt culese într-un stadiu incipient de maturare fiindcă sunt puse în containere pe vapor şi trebuie să reziste cel puţin o lună de zile în lanţul acesta încărcare-transport-livrare-depozitare. De aceea în general ajung crude la magazin

. Mango ajunge crud, avocado ajunge crud,bananele ajung crude. Bananele sunt coapte artificial în depozite, în prezenţa unui gaz-etilena- şi apoi scoase la vânzare, însă procesele fiziologice care se întâmplă fructului în bax nu sunt identice cu cele din fruct, când acesta e agăţat de creangă în copac. De aceea noi importăm câteva produse

care sunt gata de mâncat. Aşa se şi cheamă: . Mango n-are nici o legătură ca şi gust cu ceea ce găsiţi în magazin. E exact cum aţi lua o caisă din magazin care e tare şi nu este gustoasă şi una pe care o luaţi din piaţă şi prcă vă îmbie s-o mâncaţi. Însă e triplu la preţ faţă de mango normal fiindcă e cules la starea de copt şi e adus cu avionul într-o săptămână. La fel se întâmplă şi cu bananele ready to eat. Au un gust care îţi umple gura şi împrăştie în jur parfum, dar sunt prohibitiv de scumpe, cam 40 lei. De aceea aducem foarte rar. Nici n-o să vedeţi pe piaţă aşa ceva. Anul trecut am adus de ordinul zecilor de kilograme". Pentru cine se importă aceste delicatese culinare? "Sunt produse adresate clienţilor din pieţele Dorobanţi şi Floreasca". O altă clientelă selectă este cea a restaurantelor de lux şi a hotelurilor de cinci stele din Capitală. Mihai Manea primeşte de la maeştrii bucătari comenzi care mai de care mai rare, de la "frunze de bambus, pentru decorarea platourilor", până la tapinambru şi durian". Despre durian, Mihai Manea are o amintire nostimă: „Ne-a sosit la depozit într-o cutie dreptunghiulară din poliesteri. Ne-am strâns toţi angajaţii în jurul lui, întrebându-ne de ce e închis în cutia aia. Când unul din lucrători a ridicat capacul, să picăm pe jos. În tot depozitul s-a răspândit un miros de organism intrat în putrefacţie. Era cât un pepene ca dimensiune şi ţepos ca un arici de mare. L-am sigilat repede la loc că era insuportabil să stai în preajma lui. De atunci am mai importat încă vreo două baxuri, dar n-am fost curios niciodată să-l gust. Probabil că în hoteluri, preparat după reţete speciale,e foarte apetisant". Dintre legumele "rare" importate de compania unde activează Mihai Manea enumerăm rubarba, maniocul, sparanghelul, mazărea "mange tout" şi un soi special de cartofi franţuzeşti care costă peste 10 lei kilogramul. De când cu globalizarea, în ţara noastră se pot cumpăra în jur de 200 de sorimente de legume şi fructe.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta