Social • Cum recunoaşteţi boala Parkinson

Primele semne ale afecţiunii sunt tulburările de somn şi pierderea treptată a mirosului

Se trezeşte în fiecare dimineaţă pe la 6:00. La 8:00 trebuie să-şi ia medicamentele, dar până atunci stă în pat, citeşte sau se uită la televizor, pentru că uneori abia poate să se mişte. Ia patru pastile pe stomacul gol, se spală, apoi se așează la calculator, chiar dacă nu prea are voie din cauza poziţiei fixe care îi dă dureri în zona cervicală. După o jumătate de oră, mănâncă. De două ori pe săptămână, uneori însoţită de nepoţica ei de 10 ani, Mariana merge la piscină să mai facă exerciţii pentru musculatură. Întoarsă acasă, mănâncă şi mai trebăluieşte prin bucătărie.

Mâna dreaptă îi tremură uşor în timp ce povesteşte. Zâmbeşte mai mereu şi doar din când în când o umbră de tristeţe îşi face loc pe chipul ei cald. Femeia de 61 de ani trăieşte de zece ani cu boala din cauza căreia şi-a pierdut încrederea de a mai ieşi singură pe stradă. Tocmai de asta ne-am întâlnit în parcul din faţa blocului în care locuieşte.

Oboseală şi mişcări rigide

 

Totul a început în urmă cu zece ani, cu o durere la umărul drept care se întindea pe toată mâna. A fost suspectată că ar fi suferit de „crampa scriitorului". Între timp, au apărut şi alte simptome care i-au ajutat pe medici să-i pună diagnosticul de Parkinson. Femeia obosea des, clipea rar, mişcările îi erau rigide, iar mâncarea o înghiţea cu dificultate. „Mi se întăreşte piciorul până în şold, deşi mi-am luat medicamentele", spune cu voce scăzută Mariana. Îşi sprijină bastonul de bancă şi-şi masează uşor piciorul stâng de la gleznă spre genunchi.

Dacă nu şi-ar lua medicamentele din trei în trei ore, nu s-ar mai putea mişca deloc, iar durerile ar fi de nesuportat. Odată s-a luat cu treabă în bucătărie şi a uitat să-şi ia pastilele cu o jumătate de oră. Şi-a pierdut echilibrul, a căzut şi s-a învineţit în dreptul coastelor, pe partea dreaptă. „Te saturi de medicamente. Îţi vine să nu le mai iei", spune Mariana, scoţând din geantă o cutiuţă verde în care-şi ţine nouă pastile „de rezervă" pe care le ia cu ea oriunde s-ar duce.

„Sunt zile în care nu-mi vine să ies din casă"

 

Familia şi cei câţiva prieteni o încurajează mereu. Le simte ajutorul şi când mai are căderi psihice şi plânge, dar şi când fac cu rândul să o ducă sau să o ia de la teatru, unde merge uneori, când prinde bilete gratuite. „Mi-e frică de aglomeraţie şi sunt zile în care nu-mi vine să ies din casă de teamă că nu mă descurc. Uneori îmi mai fac curaj şi plec singură la cumpărături. Odată nu m-am simţit bine şi m-am rugat de un taximetrist să mă ducă acasă, dar n-a vrut pentru că distanţa era prea mică. M-am rugat de altul, i-am explicat că sunt bolnavă şi m-a înţeles", povesteşte Mariana.

A doua afecţiune neurologică, după Alzheimer

 

Ca frecvenţă, boala Parkinson este a doua afecţiune neurologică după Alzheimer şi apare din cauza degradării mai rapide a neuronilor. De regulă, simptomele bolii apar în jurul vârstei de la 55 de ani, dar există şi forme de Parkinson juvenil. „Debutul real al bolii este cu 8-10 ani înaintea semnelor clinice precum pierderea progresivă a mirosului, tulburări de somn sau de tranzit intestinal. Semnele caracteristice constau în apariţia unor tulburări motorii. La debut, acestea sunt unilaterale, mai întâi la o mână, pentru ca în decurs de câțiva ani să devină bilaterale", explică prof. Alexandru Băjenaru, medic neurolog la Spitalul Universitar din Bucureşti. Semnele care duc la un diagnostic de Parkinson sunt lentoarea progresivă în mişcări, tulburări de mers şi de echilibru, tremurul în repaus al mâinilor şi picioarelor. Mai pot apărea tulburări în reglarea tensiunii arteriale, tulburări urinare, depresive sau de dinamică sexuală. „30% din bolnavii de Parkinson fac o demenţă asociată bolii", adaugă medicul.

Speranţă de viaţă de peste 80 de ani

 

Medicamentele nu vindecă boala, dar prelungesc speranţa de viaţă a pacienţilor, astfel încât aceştia pot depăşi vârsta de 80 de ani. La început, tratamentul constă în administrarea unui singur tip de medicament ce ameliorează simptomele bolii. Pe măsură ce boala evoluează, dozele vor creşte şi se vor asocia şi alte medicamente în funcţie de simptome şi de complicaţiile pe care le dau pastilele. Levodopa, amantadina, pramipexolul sunt câteva dintre medicamentele printre cele mai recomandate bolnavilor de Parkinson. Tratamentul lunar al unui bolnav poate ajunge la 2000 de lei.

 

Tratament cu electrozi pentru stimulare cerebrală

 

Dacă semnele bolii nu dispar cu medicamente, se apelează la soluţii invazive. Una dintre ele constă în introducerea permanentă a unui dispozitiv intraduodenal prin laparoscopie, prin care e conectat un sistem de pompă exterioară. Prin aceasta, se infuzează în continuu medicamente în timpul zilei. „Cealaltă soluţie este intervenţia neurochirugicală de stimulare cerebrală profundă. Se introduc electrozi bilaterali în nucleii de la baza creierului ce sunt conectaţi la un stimulator subcutanat. Aceştia generează impulsuri ce ameliorează starea pacientului, permiţând micşorarea dozei de medicamente pentru câțiva ani", explică Alexandru Băjenaru. Din cauza reacţiilor secundare ce pot apărea în timp, intervenţia se recomandă în special bolnavilor mai tineri, fără tulburări psihice.

 

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.