Social • D-ale examenelor

Cu ocazia examenelor de cap(acitate) şi de bac(laureat) scriam cu regularitate şi cu o mai vădită promtitudine în anii anteriori. Acum, sunt nevoit să scriu numai despre bac(laureat), deoarece cap(acitatea) a intrat pe cale de dispariţie. Aşadar, examenul de admitere pentru învăţământul liceal a… decedat, ca, vezi Doamne, un act progresiv şi progresist al reformei!

Cu mai mulţi ani în urmă aveam plăcerea ludică şi ironică să atac, fără vehemenţă negativistă, subiectele propuse de comisia ministerială pentru ca promoţiile preadolescente să treacă pragul adolescenţei, în termenii curentelor literare, să urmeze traiectul biografic şi cronologic de la preromantism la romantism. Nu ştiu cum se făcea, dar era miraculos, că în luna lui Cireşar se perpetua un soi dezagreabil de manierism al subiectelor oferite la concurs. La 14-15 ani, absolvenţii gimnaziului aveau asigurat, prin aceste subiecte, un meniu matinal şi prânzual delicios, dat de obsesia subiectelor avicole: Puiul de I.Al. Brătescu-Voineşti, La vulturi! de Gala Galaction şi Neamul Şoimăreştilor de Mihail Sadoveanu. Nu era exclus ca în sesiunea din sezon autumnal acest meniu itemic să se repete, scos din congelator de acelaşi onor ş(MEN). Dacă nimereau subiectul avicol cu Neamul Şoimăreştilor, candid(aţii) la examen erau alimentaţi şi cu produse de panificaţie, fiindcă domnii comisionari ministeriabili preferau capitolul La cornul lui Sas, cornul fiind scris cu o îndestulătoare majusculă. Asemenea subiecte opulente ar fi adecvate penuriei şi crizei economice actuale, ca motiv de trecătoare melancolie (gastronomică). Dar să depăşesc acest impas de gastrolatrie paseistă şi să revin la meniul pauper al bac-ului din Cireşar – Cuptor 2010. Examenul a fost patronat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare. Ne dăm seama de importanţa pe care statul şi guvernul o implică acestor instituţii şi organisme admirabile şi sublime, care pot lipsi cu desăvârşire. Cel mai frumos minister fu TURISMUL (gorjean fiind, nu pot evita folosirea perfectului simplu). Oarecum bizar, extravagant, fortuit şi futil, graţie foneticii şi morfologiei limbii române, cu reminiscenţe lexicale lucapiţuane, am putea recunoaşte insolite relaţii de similitudine între primul curent avangardist – futurismul – iniţiat la începutul secolului XX de italianul F.F. Marinetti, făcut cunoscut de un ziar craiovean încă din 1910, şi Ministerul Turismului pitoresc şi reconfortant, condus de Elena Udrea.

Totuşi, în reţeaua ministerelor actuale, mai ales pe lângă MECTS, ar mai putea funcţiona unul, insolit, Ministerul Pilelor şi Telecomunicaţiilor, cu Departamente – Aranjamente, în sensul că fraudarea rezultatelor la examenele organizate de MECTS nu pot să dispară, totalmente, din România.

De la MEN s-a ajuns, prin re-formare, la MECTS, un antet imposibil de pronunţat fără efort şi rafinament ortoepic. Dacă după Cercetării nu s-ar fi pus virgula, am fi putut deduce că acest minister are ca obiectiv major Educaţia, Cercetarea Tineretului şi Sportului. Ce virgulă salvatoare, ambiguofagă! Dar şi aşa, MECTS rămâne în mare măsură o maioresciană formă fără fond sau o formulă fără fond, după expresia romancierului româno-american Petru Popescu. Profesorul universitar, teoreticianul, criticul şi istoricul literar Eugen Negrici transferă în derizoriu asemenea forme şi formule considerându-le superbe şi nefuncţionale.

Să mai observ că mediile generale de la această ediţie de bacalaureat s-au diminuat vertiginos prin absenţa probelor orale la care, mai ales în colegiile naţionale de prestigiu, ploua torenţial cu 10, părinţii şi candidaţii, ca şi profesorii, fiind martori şi participanţi la un insidios diluviu. Toate subiectele, trei la număr, ca de obicei, s-au caracterizat, printr-un tradiţionalism perfect şi o desuetudine infailibilă: Actul II, Scena VIII din comedia Iorgu de la Sadagura, de Vasile Alecsandri, prin prezenţa personajelor Iorgu şi Zoiţa, un cuplu demn de Chiriţele aceluiaşi autor, un text de tip argumentativ de 15-30 rânduri (de ce nu 20?!) despre omenie pornind de la următorul proverb Fapta bună laudă pe om şi un eseu de 2-3 pagini în care să se prezinte particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un basm cult studiat. Cred că la acest fel de bacalaureat nici odraslele potentaţilor de azi nu mai pot fi diplomaţi cu media 10.

Cele nouă cerinţe de la primul subiect au fost judicios concepute şi formulate, prin numărul şi varietatea lor, solicitând candidaţilor cunoştinţe multiple de lexic, punctuaţie, teorie literară, hermeneutică şi evaluare critică etc.

Fapta bună laudă pe om nu prea e proverb, fiind mai degrabă o zicală sau zicătoare. Nu e proverb, deoarece enunţul nu conţine un verb la modul imperativ (Bate fierul cât e cald, Fă-te frate cu dracul până treci puntea). E zicală, deoarece exprimă o constatare  neutră, obiectivă. Să mai observ că, moralmente, omenia s-a demonetizat azi, mai ales de Sus, în jos! Punctajul egal cu cel oferit pentru celelalte două subiecte a fost exagerat, prea generos sau… populist! Să nu difere evaluarea unui text argumentativ de 15 pagini de a altuia de 30 de pagini? E motiv de nedumerire, întrebarea fiind retorică.

Dificultuos, deşi aparent accesibil şi abordabil, a fost subiectul al treilea, chiar unul derutant şi insidios, lăsând iluzia că, repovestind basmul cult (singurul din programa şcolară) l-ai tratat complet şi competent. Cred că 90% dintre candidaţi l-au caracterizat, ca personaj central, pe feciorul cel mic al craiului din acest bildungsroman fantastic al clasicului realist Ion Creangă. Interesante ar fi fost şi acele lucrări în care candidaţii să opteze pentru particularităţile de construcţie ale altor personaje din basmul cult Povestea lui Harap Alb.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta