Social • De ce să vorbim despre România adevărată?

O să vă povestesc o pildă pe care o ştiu de la tatăl meu:

„Un preot de la o mănăstire a venit în Bucureşti la un prieten de-al său. Şi când se plimbau pe trotuarul aglomerat şi gălăgia infernală a maşinilor, preotul a spus:

- Am auzit un greiere!

Prietenul său i-a răspuns:

- Cum să auzi un greiere în toată gălăgia asta? Poate ţi s-a părut!

Atunci preotul a traversat strada şi peste drum în iarba era un greiere care într-adevăr cânta. Amicul i-a spus atunci:

- Fantastic părinte, aveţi un auz supraomenesc!

- Nu am nici un auz supraomenesc, eu aud ceea ce mă interesează.

Atunci preotul a scos din buzunar câteva fise şi le-a scăpat discret jos şi toţi oamenii pe o rază de 5 metri s-au întors să vadă dacă nu au scăpat ei banii. Preotul a zis:

- Fiecare aude ce îl interesează…”.

Această mică pildă ne arată clar că vorbele despre România adevărată nu le va auzi toată lumea, pentru ca ei au alte priorităţi: să muncească toată viaţa şi să moară singuri.

Vorbele despre România adevărată le vor auzi doar cei care cu mintea şi cu sufletul ştiu că adevărul nu este cel care ni se prezintă, ni se spun aceste lucruri ca noi să numai auzim România adevărată cum plânge.

Dar cei care îşi vor forma auzul pentru a auzi România adevărată vor fi gata de recuperarea acestei ţări de care trebuie să fim mândri.

Vom lupta pentru unitate pentru că văd că nu este totul pierdut, văd că zi de zi lumea interesată simte că este nevoie de o injecţie cu adevăr.

Puteţi să-mi trimite-ţi adresele de email şi un simplu email cu un salut de la un Român adevărat îmi mulţumeşte sufletul!

Fraţi Români câtă dreptate este în finalul de la Scrisoarea a III a de Mihai Eminescu, parcă ne arată pe cei care ne conduc:

..............................................................

O, te-admir, progenitură de origine romană!

 

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,

Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?

Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă

Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,

Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,

Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?

Prea v-aţi arătat arama sfâşiind această ţară,

Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,

Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,

Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!

Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;

Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

 

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;

Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,

Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,

Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,

Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

 

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.