Social • Drama ţăranului român. Cum îşi iroseşte România cea mai bună recoltă agricolă din ultimii 10 ani…

Să fie belşug! Şi chiar este, în România, ţara care în vremurile ei bune hrănea gurile flămânde din toată Europa, dar care acum nu le poate potoli pe ale ei.

Ploile de primăvară ne-au umplut pământul de roade. Grădinile sunt pline de legume şi fructe, iar câmpurile de cereale. Dar ce folos ca în curând se vor strica, iar agricultorii, care au avut cea mai bună producţie din ultimii 10 ani, vor plânge în pumni.

Degeaba s-au făcut vinetele, roşiile, ceapă ori ardeii. Oamenii n-au înţeles că trebuie să se asocieze ca să vândă în câştig prin pieţe şi magazine. Dar ce fac, totuşi, cei din minister şi din direcţiile de profil. Ei ar trebui să îi lumineze cum să lucreze în profit ca să nu mai mâncăm de la alţii prost, scump şi fără gust. Dincolo de faptul că ar urni şi economia.

Tanti Aurica începe munca pe răcoare, la răsărit şi o încheie tot aşa, dar târziu în noapte. Din mâinile ei ies roşii grase, ardei parfumaţi şi salată scăldată de soare. Scoate la poarta ce are mai bun şi aşteaptă fără prea mult folos. Femeia vorbeşte despre intermediari. Iar ca ea sute de ţărani trăiesc de câteva luni o mică dramă, deşi pământul a fost mai roditor ca niciodată.

Sătenilor le-a mers cel mai bine câtă vreme maşinile traversau oraşul. Odată cu apariţia ocolitoarei, clientela s-a împuţinat. Însă oamenii nu au reuşit să înveţe încă drumul spre marile oraşe, ce să mai vorbim despre export.

Şi în Banat s-au făcut spre 10 tone de ardei gras la hectar. Şi aici pământul a fost mai roditor decât puterea omului de a-l culege. Chiar şi cu preţurile la pragul de jos, bieţii ţărani tot nu răzbesc pe piaţă.

Neputinţa şi în Brăila. Sau lipsă de soluţii? Aici ţăranii spun că nici la fabricile de conserve nu merita să vinzi pentru că îţi dau un preţ foarte mic.

„Investiţiile lipsesc cu desăvârşire. Nu avem spaţii de depozitare. Vindem individual şi vindem în pierdere", spun micii producători.

Cu bani puţini s-ar putea rezolva problema de depozitare. Dar a cui e treaba? Până obţinem un răspuns, producătorii risca să rămână cu marfa nevânduta.

În pieţele din marile oraşe, agricultorii abia rezista, înghesuiţi şi ameninţaţi de samsari care au monopolizat câştigul. Blocaj şi în hipermarketuri.

„Am vrea să luăm de la ţărani, dar n-au facturi, la noi ajung intermediari care cresc preţul foarte mult", adaugă reprezentanţii hipermarketurilor.

E adevărat, ţăranii nu taie facturi, dar au marfă româneasca şi sănătoasă pe care ne batem cu toţii. Şi în loc să o cumpărăm ieftin, ajungem să o plătim mai scump decât pe cea importată.

Şi asta pentru ca în loc să ia direct de la producători şi să-şi pună un adaos mediu, magazinele mari sunt obligate să îşi facă aprovizionarea la a treia sau chiar a patra mâna. Preţul final, la raft, ajunge să se dubleze. Fermierii pierd şi ei jumătate din câştig.

Ministerul Agriculturii priveşte cu nepăsare situaţia. Şi uite aşa riscăm să ne scape din mâini o supraproducţie care ar putea să aducă o creştere economică de 0,3 %, care ar putea să însemne o zecime din PIB.

Iar implicarea ministerului ar trebui să plece de la ţară. Că nu degeaba are 4000 de angajaţi în cele 42 de direcţii agricole. Pe câmp vezi oameni trudiţi, care nici nu îndrăznesc să viseze la profituri spectaculoase. E, însă revoltător ca, după arşiţa verii, nouă tot ne va fi foame pentru că n-a avut cine să ne ducă mâncarea la gură.

Deşi românii de la oraş duc dorul legumelor cu gust şi parfum de la ţară, jumătate din producţia din împrejurimi a dispărut anul acesta…

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta