Social • Efectul de bumerang în „societatea„ românească

Încotro…? Este întrebarea care macină în profunzime sufletul oamenilor de bine din această ţară. Câţi or mai fi ei… Care sunt perspectivele? Care este viitorul? Sau…ce fel de viitor?

Dezgustul faţă de ceea ce ne înconjoară este real, iar lipsa de perspectivă este dezolantă… Dincolo de toate acestea căutăm soluţii. Doar unii… Alţii îşi caută buzunarele…

Societatea umană, implicit cea românească, poate progresa doar dacă rămâne afiliată unui cod de relaţii morale. Rezultatul este că pragmatismul moral, ca rezultat al postmodernismului etic, hrăneşte lipsa de curaj, ceea ce ne pune în situaţia de a asista la victoria individualismului…În consens cu lupta pentru supravieţuire. Şi cu legile pădurilor exotice…

Suntem doar noi, cu interesele noastre, cu lipsa de altruism, cu meschinăriile şi bigotismul intelectual. Realitatea existenţială românească ne demonstrează că se poate trăi şi fără repere, fără criterii, cu pseudo-valori, promovând doar un mimetism social. În consecinţă, persoana umană este redusă la un “eu independent” în opţiunile sale de viaţă şi acţiune până la iresponsabilitate. Absenţa scopurilor colective creează o arie largă lipsei de acţiune (mai bine zis se instalează mentalitatea de a nu face). Înstrăinat de lume, preocupat numai şi numai de propria-i supravieţuire, omul recent trăieşte într-o „societate a spectacolului” în care proiectele comunitare îşi pierd valabilitatea în faţa lipsei de iniţiativă şi entuziasm. Voluntariatul este perimat, iar civismul expirat!

Lipsa de implicare activă în societate nu face decât să submineze democraţia. Ceea ce pare a fi convenabil unora! Fără să nominalizez…Deşi nu este greu de intuit! E „păcatul prin omitere”, de a trece nepăsător pe lânga fapte, idei, oameni sau suferinţe. Păcatul de a omite valorile şi de a promova tot ce se încadrează la rubrica pseudo: de la reviste, televiziuni, muzică, până la…politicienii înfrăţiţi cu Caţavencu. Pseudo-valori portetizate de Caragiale. Nemuritoare în spaţiul mioritic! O mediocritate care face parte din meniul zilnic! Consfinţit de mulţime…Aprobat de “intelectuali”… Mestecat cu conştiinciozitate! Digerat pe îndelete!

Ne raportăm prin comparaţie la situaţia de acum 20 de ani. Vorbim de o generaţie…Care s-a dus…Sacrificată! Pentru cine? Pentru ce? Şi a venit o alta anostă, fără principii, fără curaj, fără demnitate…Debusolată, lipsită de identitate, care există doar pentru a mai trece încă o zi! Revoluţia a intrat doar în istorie, nu şi în viaţa noastră reală. Iar consecinţele s-au pulverizat…Şi odată cu ele şi noi…

Tentaţi să ne închidem în cercul nostru, abandonăm viaţa socială ca şi cum nu i-am aparţine. Ne afişăm patriotismul prin cuvinte, însă îl anulăm prin indiferenţă…Punem pasiune în declaraţii patriotarde, dar ne desfăşurăm existenţa ca simpli spectatori la un scenariu pe care nu îl înţelegem. Mimăm implicarea şi mascăm nepăsarea…Şi apoi ne felicităm!!! Sau ne urăm de bine. Să fim noi sănătoşi (sic)! Nu este suficient?!

Stăm liniştiţi! Până se întoarce bumerangul! Şi atunci se va încheia jocul…Să vedem cine se mai ridică?

P.S. Eram atenţionat că nu toţi românii sunt la fel… Corect! Oricum excepţiile sunt o minoritate neglijabilă…Fără forţa de a schimba! Dezorientată şi în prag de a se preda. Restul sunt mulţi, prea mulţi…Dezamăgitor de mulţi… În consecinţă pot concluziona că nu doar cei care ne conduc sunt de vină. Ei sunt produsul acestei societăţi! Deci, acum ne simţim mai bine?

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta