Social • Gorjenii – „sclavi” în străinătate

de M. V.
Vizionari: 409
11 Martie 2011 Ora: 10:16

Gorjul stă tot mai prost la capitolul locuri de muncă. O arată atât statisticile, cât şi şomerii, care susţin că îşi caută un job, de foarte mult timp. Dacă în ţară, situaţia este tot mai rea, străinătatea oferă soluţii. Peste 2.000 de gorjeni au plecat cu acte în regulă. la muncă în străinătate. numai anul trecut. iar de la începutul lui 2011. aproape 300 de gorjeni au plecat peste hotare. Miile de gorjeni care au ales să meargă la muncă în străinătate au plecat fără să se mai întoarcă. După ce au mers pe o perioadă de 3 sau 6 luni, aceştia au rămas peste hotare. Printre ţările care oferă locuri de muncă românilor se află Spania, Italia, dar şi Danemarca. Gorjenii au început să vorbească despre străinătate, ca şi cum ar fi normal ca cetăţenii să-şi părăsească ţara, dacă aceasta nu-i oferă posibilitatea unui loc de muncă. Cei mai mulţi au ales să meargă să practice muncile câmpului şi asta pentru că sunt domenii mai bine plătite. Şi, ca o palmă peste obrazul tinerilor absolvenţi, nici în această săptămână, în Gorj, nu există niciun loc de muncă pentru ei. Majoritatea job-urilor disponibile fiind pentru tinichigii,confecţioneri, croitori. Unii gorjeni plecaţi în Spania şi în Italia pentru un ban în plus îşi recunosc patima pentru „combinaţii” şi „ciordeli”, alţii povestesc cum s-au expus în veritabile târguri de sclavi, sub ochii cercetători ai "patronilor".

Sclavie asumată

În Italia, gorjenii noştri aproape că îşi însuşesc eticheta de sclav. În Napoli, „dimineaţa, ies românii la şosea şi aşteaptă să vină patronii. E ca un fel de târg. Stau ca prostituatele şi aşteaptă să fie luaţi câte o zi la muncă”, se amărăşte C. P., din Târgu-Jiu, fost muncitor în Italia. La periferia Romei, aceeaşi privelişte. „Auzeam: bă, toţi românii se duc la o fântână. Vin italienii, dacă ai noroc, te ia, dacă nu, nu. Vin, se uita în gură, pune mâna pe muşchi: Waw, that is good! Pe ăsta îl luăm!", se revolta un oltean de 26 de ani, trecut prin mai multe meserii peste hotare. La rândul lor, italienii din oraşul Andria practică aceeaşi loterie. „Ne strângeam într-o piaţă acolo. Îi spunea Piaţa Românilor. Şi veneau italienii şi ne luau, cum fac românii când se duc la târg să cumpere vaci”, spune un gorjean de 45 de ani.

C.P. subliniază că patronii italieni scot untul din stranieri, de dimineaţa până seara. „Dacă aud vreun român că se plânge de cât munceşte în România, îl scuip în ochi! La noi mai pui o cărămidă, te mai uiţi la soare, mai tragi o duşcă, îţi mai întrebi colegul: Gogule, probleme, mă?, vine seara şi pleci acasă. De prea multe ori a trebuit să îndur tot felul de înjosiri, pentru că noi suntem acolo sclavi. Toate frumuseţile de acolo îţi sunt accesibile doar pe furiş”.

Patroni cu bentiţă

„Uite, ziceau spaniolii ca o să ia tot români, că e ieftini. Aici, uite, unde iei milionul pe zi? La sapă e zi-lumină munca, or, la căpşuni, se destăinuie unul dintre intervievaţi, o olteancă de 35 de ani. O altă româncă plecată la căpşuni în Spania îşi aminteşte şi acum de lookul patronului la care a lucrat. „Era foarte slab, legat cu o bentiţă pe cap. La noi se cunosc imediat! Sunt îmbrăcaţi bine, sunt aranjaţi! Ăsta era bronzat, ars de soare", evoca femeia. Aceasta spune că patronul, dacă vedea că nu merge bine, culegea cot la cot cu femeile. „Striga de la cântar că nu se munceşte, că româncele sunt proaste, că stăm de vorbă", continua această, care adeseori se întreba ce naiba caută acolo? Doctorii, profesorii, inginerii, artiştii devin căpşunari, pleacă de lângă copii lor, dorind să la facă un viitor, dar găsesc în străinătate umilinţa de care au parte şi în România.

Social Bookmarking