Social • Gorjul, pe lista paradisului fiscal al băieţilor deştepţi

Cele 28 de zone defavorizate din România au însemnat tot atâtea paradisuri fiscale pentru „investitori”. Ca să beneficieze de reduceri de taxe şi impozite, firme cu cifre de afaceri de milioane de euro şi-au mutat sediile centrale în ghetouri.

Locuitorii din cele 160 de oraşe care ar fi trebuit să beneficieze de locuri de muncă, au fost ignoraţi. Nici un organ de control n-a fost interesat până azi să afle în ce condiţii s-au oferit aceste facilitaţi.

 

România, campioană la sărăcie în Uniunea Europeană

 

33% dintre români întâmpină privaţiuni materiale grave, conform unui raport al oficialilor de la Bruxelles. O statistică ruşinoasă, la care au contribuit 28 de zone defavorizate împrăştiate în toată ţara, în care românii se zbat la limita subzistenţei. Aceleaşi zone au fost locul ideal pentru afaceri-fantomă, în care investitori oportunişti au beneficiat de miliarde, în timp ce edilii locali s-au făcut că nu văd.

 

Lista celor 28 de zone defavorizate cuprinde 160 de localităţi

 

Între 1998 şi 2010, autorităţile eu declarat 160 de localităţi, zone defavorizate. Un program iniţiat de Guvernarea PSD şi preluat de Convenţia Democratică. Un proiect haotic, care a pornit din start fără premisele unei dezvoltări serioase pentru aceste locuri. N-a scăzut rata şomajului, n-au fost cursuri de reconversie profesională. În schimb, legea a permis un soi de paradis fiscal, gândit româneşte.

Investiţiile au fost controlate doar de formă, iar investitorii oportunişti au beneficiat din plin de scutiri pentru sedii sociale cu angajări de personal fictive.

 

Mătăsari – fost paradis fiscal pentru baronul Nicolae Mischie

 

Mătăsari, odinioară căminul ortacilor din minele Turceni şi Rovinari. Peste românii din comuna gorjeană nu a mai venit criza economică, ei o trăiesc de 20 de ani.

Aici, Nicolae Mischie şi-a făcut o firmă în 2001, la parterul unui bloc mizer. Un plan de afaceri doar pentru facilitaţi fiscale pe care orice zonă defavorizata de la noi le-a avut în ultimii 10 ani. Aşa a reuşit să înmatriculeze 2 maşini de lux, pentru care nu a mai plătit taxe vamale şi pentru care a primit într-un târziu 2 ani de închisoare cu suspendare.

La blocul unde a funcţionat, în teorie, firma lui Mischie, copiii sunt conştienţi de condiţiile în care trăiesc. Condiţiile de la bloc în zonă defavorizată sunt însă departe de lumea civilizată.

Aceste ghetouri au fost adevărate incubatoare de afaceri născute strict pentru facilitaţi. Cum altfel să se întâmple cât timp strategia de dezvoltare a presupus doar scutiri de la plată impozitului pe profit şi importuri, nu şi proiecte pentru infrastructura şi oameni?

La Târgu Cărbuneşti, fostul primar, doar pentru că a ieşit din politică, acceptă să enumere 3 investiţii mari din oraş. În aceste sere a investit Maria Schutz, o patroană care a cumpărat fostul IAS, pentru producţie de îngrăşăminte agricole.

Maria Schutz a devenit cunoscută opiniei publice în urma a doua scandaluri celebre – unul privind inundaţiile de la Rast, din 2006, când era acuzată de localnici că şi-a protejat de viitură terenurile. A deviat apele, iar sute de familii au rămas fără gospodării.

Al doilea scandal, cu iz penal. Shutz apare în stenogramele convorbirilor telefonice ale senatorului Cătălin Voicu, în dosarul în care acesta e cercetat pentru trafic de influenţă. Voicu ar fi intervenit să o ajute pe Maria Schutz să scape de urmărire penală.

Era acuzată de bancrută frauduloasă pentru falimentarea serelor de la Codlea – Braşov. Pe atunci Shutz, conducea femeile PSD-iste din Dolj. În acest moment, procesul e îngheţat la Curtea Constituţională, la fel ca afacerea ei din Cărbuneşti.

Afaceriştii erau autorizaţi la o instituţie şi luau facilităţi de la alta, nefiind controlaţi de nimeni. Adică o legislaţie care a favorizat abuzul. Conform legii, patronii au luat certificat de investitor de la Agenţia Regională de Dezvoltare care este la Craiova, la peste 100 de km distanţă.

Teoretic, Agenţia trebuia să verifice dacă solicitanţii chiar desfăşoară activităţi la companiile în numele cărora luau facilitaţi. Practic, patronii au beneficiat de scutiri, iar direcţiile de Finanţe le-au aprobat fără vreo verificare amănunţită. Mai ales ca unii investitori au cumpărat de la stat afaceri în colaps, cum a fostul IAS-ul din Cărbuneşti.

În astfel de împrejurări a investit şi Clement Mocanu, un alt personaj cunoscut în Gorj drept „denunţătorul” lui Mischie la DNA. Au fost iniţial parteneri de afaceri, Mocanu fiind un apropiat al conducerii locale PSD-iste.

A beneficiat de scutiri de peste 6 miliarde de lei vechi, după ce a cumpărat o fostă fabrica, pe care a transformat-o în firma de construcţii. Scutirile erau menite să sprijine o serie de investiţii ulterioare în companie.

Afacerea s-a dovedit un eşec. Mocanu i-a vândut firma lui Irinel Columbeanu, societatea a dat faliment şi zeci de muncitori au fost concediaţi. În locul lor acum sunt hoţi. Hoţii îşi văd de treabă şi remorci întregi iau zilnic drumul topitoriilor. Furtul e singura îndeletnicire în zonă.

Clement Mocanu s-a ales cu o vilă frumoasă la Runcu, lângă Targu-Jiu, gard în gard cu vilă de vacanţă a lui Mischie, ridicată înainte de denunţ, când erau în relaţii bune. Runcu e practic un El Dorado, unde şi-au amenajat reşedinţe de lux toţi investitorii din zonele defavorizate gorjene. Cea mai mare este proprietate îi aparţine fostului subprefect şi el beneficiar de facilităţi de miliarde pentru 2 companii din sfera mineritului, printre puţinele active încă în zona.

La Runcu sunt proprietăţi cu terenuri de tenis, evaluate la sute de mii de euro. În cartierele minerilor o garsonieră nu sare de 2.000 de euro.

Băiat deştept a fost şi piteşteanul Cătălin Bulf, un alt investitor invizibil la Târgu Cărbuneşti. A instalat cartierul general pentru o firmă de top într-un bloc ponosit la primul etaj.

Cătălin Bulf apărea în 2001 într-un raport ONU privind Programul „Petrol Pentru Hrană cu Irakul". Susţinea că a fost trimis de fostul ministru Dan Ioan Popescu să negocieze la Bagdad importul mai multor milioane de barili de petrol. În schimb, România oferea cereale. Contractul cu Irakul n-a fost permis de NATO şi contractul a picat. Automat a dispărut şi afacerea lui Bulf din Gorj.

Actualul preşedinte de Consiliu Judeţean ştie bine cum s-au făcut afacerile în Gorj. Ion Călinoiu a fost mai întâi vicepreşedinte pe judeţ, sub comanda lui Mischie, fiind şi el un lider local în PSD. În faţa echipei de filmare îşi aduce aminte cu greu de vremurile investiţiilor-fantomă.

Şeful pe judeţ vrea să spună că în Gorj n-au fost numai facilităţi fiscale. Guvernul a alocat bani pe care Consiliul i-a direcţionat către câteva proiecte din care oamenii nu s-au ales cu nimic. N-au fost suficiente fonduri pentru recalificarea minerilor, sau pentru drumurile către fostele cariere de cărbune. Din această cauză în locul investitorilor serioşi au descins oportunişti sugerează preşedintele.

Ion Călinoiu arunca pisica la Craiova, în curtea Agenţiei de Dezvoltare. Fostul primar din Cărbuneşti spune că în forul de conducere al Agenţiei este şi Consiliul Judeţean Gorj. Adică şi Mischie, şi Călinoiu, răspund cel puţin moral pentru afacerile murdare din zona defavorizată.

Pentru oameni n-a însemnat nimic că au locuit 10 ani în localităţi cu statut de zona defavorizată. Învăţaţi să depindă de stat, de la care au primit totul înainte de Revoluţie, s-au văzut în democraţie fără alternativa, condamnaţi să se descurce cum pot.

Modelul polonez, prost aplicat

 

România a luat exemplul Poloniei atunci când a demarat programul zonelor defavorizate. Doar că spre deosebire de noi, polonezii au reuşit să dezvolte regiunile lor monoindustriale. Au creat toate oportunităţile şi au adus investiţii uriaşe din străinătate: doi giganţi din industria auto din Statele Unite şi Italia au deschis fabrici cu mii de locuri de muncă. Au investit treptat şi alţi furnizori de componente, iar zonele defavorizate din Polonia au în 2011 o rată a şomajului mai mică decât în restul ţării.

La noi, lipsa unei strategii inteligente din partea autorităţilor s-a văzut chiar şi acolo unde există o investiţie mare.

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.