Social • Himere, regalitate și așteptări haotice

A fost și nunta regală, motiv de nostalgie pentru mulți și de întrebări retorice. Oare care ar fi fost parcursul României dacă am fi rămas și noi cu eticheta casei regale? Oare am fi avut șansa de a nu mai fi fost confruntați cu manelismul politic ce s-a impregnat în existența noastră. Ar fi fost o șansă să fi gustat și noi din tortul civilizației?

Căutăm din nou formule salvatoare, uneori chiar magice. Așteptăm ca dintr-o anumită direcție să ne vină izbăvirea, denotând cât de haotice ne sunt perspectivele. Să fie oare chiar monarhia soluția miraculoasă???

„Popoarele nu sunt guvernate conform unui capriciu de moment, ci după cum o cere caracterul lor. Caracterul popoarelor, iar nu formele de guvernământ le determină destinul.” Afirmația îi aparține lui Gustave Le Bon, un specialist în psihologia mulțimilor, care arată că oricât se încearcă modificări constituționale și modernizări insituționale toate acestea sunt sortite eșecului atâta timp cât fondul care determină structura unei colectivități umane rămâne același. Cu alte cuvinte, nu se configurează idei, sentimente și nici moravuri doar rescriind coduri. Nici schimbând regimuri!

Instituțiile și formele de guvernare sunt un produs l caracterului. Departe de a modela un mod de a fi al unei nații, acestea sunt modelate de structura interioară a nației.

Imaginile romantice de pe străzile Londrei au reîncălzit discuțiile cu privire la oportunitatea revenirii la monarhie în România. Sobrietatea, decența, spiritul de civilizație ce au marcat nunta regală nu au făcut decât să evidențieze mocirla în care ne scăldăm. Nostalgicii regaliști au enunțat imediat soluția pentru ieșirea din acest marasm.Nu știu dacă schimbarea regimului politic constituie cu adevărat asul din mânecă. Și dacă nu cumva continuăm prin asemenea propuneri să alergăm după alte himere care să ne anestezieze așteptările. Conform lui Le Bon singura variantă prin care deficiențele unei nații pot fi ameliorate este doar prin EDUCAȚIE. Însă, chiar acesta este domeniul care arată cât de profund este derapajul.Fie că ne regăsim la iarba verde ce nu mai rămâne verde, în incinta școlilor ce etalează violența, lângă altarele bisericilor ce au devenit loc de îmbulzeală evidențele lipsei de educație sunt covârșitoare. Ignoranța a devenit îngrijorătoare iar comportamente specifice societăților primitive încep să ne invadeze viața. Și peste toate acestea isteria ce a devenit o normă socială!Avem nevoie de mai mult bun simț și echilibru. De ceva mai multe repere morale și încredere. Iar acestea vin prin educație. Nu prin revoluție! Prin cultură și nu prin ignoranță. Prin implicare și nu prin evadare. Nu sunt soluții magice, ci doar eforturi consistente. Nici variante miraculoase, ci construcții durabile.Nu cred că monarhia salvează România! Însă cred că poate să mai purifice aerul pe care îl respirăm. Conferindu-ne sentimentul de stabilitate și de valoare. Și fie și pentru acest lucru ar merita să ne gândim serios. Fără să trăim însă în imperiul himerelor!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta