Social • „Îmi e imposibil să numesc un personaj politic actual despre care să pot spune că-mi place sau că-l admir”

Am vazut, din comentariile citite pe site-ul dvs, ca unii romani va iau in serios, altii la "misto". Sunt cred multi altii care citesc si dau click mai departe, in cautarea unor subiecte mai "incitatnte".  Nu credeti ca indiferenta colosala a romanilor in ziua de azi poate fi o piedica imensa in realizarea proiectelor dvs?

“Nimeni nu-i profet în ţara lui”, chiar dacă îl mai auzi pe câte unul că “profeţeşte” în direct la televizor. Dacă Însuşi Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, a fost luat la “mişto”, doar nu am să scap tocmai eu neatins de tirul “glumeţilor” acestei lumi?!

În general, am cititori fideli, chiar dacă unii dintre ei nu lasă niciun comentariu sau comentează mai rar. Desigur că există şi cititori ocazionali, care nu mai revin pe blog pentru că nu găsesc acele subiecte “incitante”. În 2008, am înregistrat într-o zi chiar şi 17.000 de vizitatori pe un subiect politic, un scandal sexual, care nu-mi face cinste.

Această stare de “indiferenţă colosală” nu este o constantă, nu este o caracteristică a noastră ca neam. Au fost şi vremuri glorioase în istoria noastră, când ne-am simţit mândri că suntem români. Ea este şi indusă prin tot felul de tehnici de inginerie socială, nu numai deprinsă ca o metodă de conservare. Dar este şi o formă de protest la adresa clasei politice şi a elitelor româneşti, care trăiesc într-o altă Românie. Între popor şi intelectualitate s-a căscat o prăpastie care pare de netrecut. Nu le pot reproşa românilor că nu răspund aşteptărilor mele, chiar dacă mă doare. Singurul vinovat că proiectele mele nu reuşesc să ajungă la inimile şi mintea oamenilor sunt eu. Nici mie nu-mi pot reproşa prea multe, date fiind resusele materiale limitate şi carenţele intelectuale şi sufleteşti inerente. Dar încerc să-mi depăşesc propriile limite. Pe de altă parte ştiu că sămânţa nu poate încolţi pe un teren arid, cum la fel de bine ştiu că va veni şi vremea când ea va rodi, pentru că proiectele mele politice vizează România, nu interesele mele personale. Gândul că aş putea contribui la ridicarea ţării e mai puternic decât orice gând de parvenire sau de putere de dragul puterii. Cititorii dvs. trebuie să înţeleagă că nu fac parte din această lume murdară a politicii dâmboviţene şi că voi lupta până la capăt pentru a schimba România. Aveţi încredere în mine, că nu vă voi trăda!

6. Ca natie, considerati ca am fost lipsiti de atitudine mereu sau este un fenomen mai recent? Caror cauze atribuiti acest lucru?

Cum spuneam mai devreme, naţiunea noastră a avut şi momente ei de glorie, de catre trebuie să fim mândri. Domnitorul meu preferat este Ştefan cel Mare şi Sfânt, chiar dacă sunt oltean după tată. Dar sunt tare mândru de bărbăţia şi vitejia lui Mihai Viteazu. Eu mi-am clădit şi format personalitatea la umbra faptelor de arme ale înaintaşilor noştri, chiar dacă nu mi-a plăcut perioada stagiului militar obligatoriu din perioada comunistă. Oricând sunt gata să pun mâna pe armă pentru a-mi apăra patria, neamul şi credinţa, iar ceea ce încerc să fac prin intermediul politicii este spre gloria poporului român dreptmăritor. Vreau să văd România în vârful lumii. Înţelegeţi, VREAU! Nu m-am născut să fac umbră pământului degeaba. Aveam circa 10 ani când tata îmi povestea cum comuniştii au luat cu japca pământurile ţăranilor. Bunica mea din Laloşu de Vâlcea era fiică de cârciumar, deci străbunicii mei erau consideraţi chiaburi, duşmanii clasei muncitoare. Am fost revoltat, revoltă pe care o port în suflet pentru toate nedreptăţile şi nelegiuirile acestei lumi. Mi-am juat atunci că o să fac dreptate celor amărâţi şi necăjiţi. Cum jurământ am făcut şi în 12 ianuarie 1990 că nu-i voi uita pe asasinii fraţilor noştri ucişi în timpul evenimentelor din decembrie 89.

Referitor la cauzele lipsei de atitudine, pe care le-am enumerat mai devreme, cred că ele se se reduc la una singură: slăbirea credinţei românilor, îndepărtarea noastră de Dumnezeu. De cine ne vom teme dacă Dumnezeu este cu noi? Cine este mai presus de Dumnezeu, Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor? Dumnezeu ne cere să fim ca focul, nu creştini căldicei. Mai bine să fim reci, decât călâi. România este o ţară sfântă şi românii sunt un popor sfânt. Nu trebuie să uităm asta! Suntem fiii lui Dumnezeu cel Viu, nu robii Prinţului întunecat.

7. Cateva cuvinte despre mass media. Mai lupta presa pentru adevar? A luptat vreodata? Credeti ca exista manipulare prin televiziune?

Mass media nu e interesată de adevăr, ci de profit. Desigur că există şi jurnalişti care îşi fac datoria, dar ei sunt din ce în ce mai rari. Politizarea excesivă, goană nebună după bani, influenţă şi putere, face ca mass-media să nu mai fie câinele de pază al democraţiei, dacă a fost vreodată, ci o potaie care se gudură pe lângă cel care dă mai mult. Manipularea este însăşi esenţa televiziunii, dar una este să urmăreşti spălarea creierelor telespectatorilor pentru a te conforma agendei forţelor antihristice şi alta să corectezi nişte defecte sau să disciplinezi pozitiv publicul. Televiziunile iniţiază şi campanii menite să sensibilizeze oamenii pe o anumită temă sau pe un anumit subiect, dar aceste puţine cazuri pălesc pe lângă rolul nefast jucat de televiziune în viaţa oamenilor. Ţin să vă spun că am avut o perioadă de 4-5 ani în care nu m-am uitat la televizor. Mi s-a stricat televizorul şi nu l-am mai reparat. Nu am avut ce regreta! În acea vreme am citit şi m-a rugat mult. A fost cea mai fructuoasă perioadă din viaţa mea din punct de vedere duhovnicesc şi spiritual. Acum mă uit rar la televizor. În ciuda a ceea ce poate aţi fi înclinaţi să credeţi, emisiunile politice nu mă atrag pentru că mă încarcă negativ. Nici programele de ştiri nu le prea urmăresc, cele de divertisment nici atât. Contactul cu lumea îl ţin prin intermediul internetului. Când acesta nu va mai fi liber, îl voi ruga pe Dumnezeu să-mi deschidă ochii minţii.

8. Am inteles admiratia dvs trecuta pentru politicieni precum Coposu. Astazi, aveti vre-un model in politica romaneasca?

Modelele politice le caut în trecutul nostru, nu în prezent. Îmi e imposibil să numesc un personaj politic actual despre care să pot spune că-mi place sau că-l admir. Dacă un astfel de politician ar fi existat, politica nu mi-ar fi ocupat atât de mult timp ca în prezent. Am simţit nevoia să mă implic în politică pentru că nu mai întrezăream nicio rază de speranţă la orizont. Şi asta le cer tuturor acelora care sunt nemulţumiţi de felul cum merg lucrurile în România, să se implice. Neutralitatea politica a românilor este un lux pe care nu şi-l pot permite. Neutralitatea politică a creştinilor oferă puterea forţelor antihristice, după cum bine spunea Ioan Ianolide.

9. Ati fost vreodata asemanat cu Don Quijote?

Nu! Marele nostru logician Anton Dumitru, pe care Mircea Eliade nu l-a plăcut deloc, în “Cartea Întâlnirilor Admirabile”, spunea că Don Quijote era singurul om normal într-o lume nebună. Dacă sfinţii contemporani nu au greşit, noi trăim timpurile de pe urmă. Nu e nevoie de prea multă carte pentru a vedea că lumea e întoarsă cu susul-n jos şi scara valorilor este răsturnată. În ziua de azi, oricine încearcă să rostească adevărul este considerat drept nebun. Deci a fi “nebun” în aceste vremuri este o onoare şi o cinste care va fi răsplătită în Ceruri mai mult decât au fost răsplătiţi sfinţii care şi-au petrecut viaţa în post şi-n rugăciune, în asceză aspră. De altfel, cum spunea un Sfinţit Părinte, creştinismul nu va mai da Sfinţi, ci Martiri.

Dacă nu au fost persoane care m-au asemuit cu personajul lui Cervantes, în schimb au existat români care spuneau că aş fi un al doilea Mareşal Ion Antonescu, promis românilor. Poate că unii ştiu mai multe despre viitorul meu decât ştiu eu, dar cu siguranţă voi avea un cuvânt greu de spus în evoluţia României. Ştiu din copilărie că am un destin aparte, şi fără să-mi analizeze vreun ghicitor în stele astrograma natală. Când eram mic, mama mea, o femeie simplă şi fără multă ştiinţă de carte, îmi spunea că voi ajunge “mare”, că aşa i-a prezis cineva despre mine. Profesorul meu de desen din şcoala generală, Enescu Ştefan, îmi prevestea o carieră strălucită în domeniul artelor plastic: “Dacă vei munci, vei ajunge unul dintre cei mai mari artişti ai ţării”. După atâţia zeci ani, răstimp în care mi-am căutat drumul în viaţă pentru a-mi împlini destinul, cred că l-am aflat în cele din urmă în politică. Bineînţeles că acum e prematur de întrezărit care vor fi culmile acestuia, dar sunt încredinţat că voi mişca lumea. Desigur că exista posibilitatea să mă fi născut certitudine şi să mor speranţă, nici măcar profeţiile nefiind bătute în cuie, iar adesea ne putem înşela, mai ales asupra noastră. În orice caz, aşa cum se întrezăresc apele politicii româneşti, par un tip singular, nimeni până la mine  neîndrăznind să liciteze un proiect atât de vizionar şi îndrăzneţ pentru România, care poate părea de domeniul fantasticului pentru unii, dar pe deplin realizabil pentru cei care cred cu adevărat că credinţa mută munţii. Precum profeţea un pustnic român, Avva Neofit: Isihia va fi taina lumii ce vine.

10. Ce mesaj aveti pentru cititorii ziarului Polemika, acei romanii de buna credinta, dar care  si-a pierdut speranta in "vremuri mai bune" ?

Cititorilor săptămânalului Polemika le urez în primul rând sănătate, că-i mai bună decât toate, apoi putere de muncă, iar acelor “români de bună credinţă” le transmit cuvintele Maicii Domnului rostite către “Sfântul închisorilor” Valeriu Gafencu: “Izbăvirea va veni, dar ca prin foc şi prin pârjol. Îndrăzniţi, lumea e a lui Hristos!”. Publicaţiei dumneavoastră îi urez viaţă lungă şi să nu-i uite pe românii amărâţi şi năpăstuiţi.

Cum va pot contacta cei ce doresc mai multe informatii despre dvs si partidul dvs?

Cei care doresc mai multe informaţii despre mine sau Partidul Naţional Creştin, îmi pot scrie pe adresa de e-mail partidulnationalcrestin@yahoo.com, pot viziona blogul bataiosu.wordpress.com (site-ul partidului, partidulnationalcrestin.ro fiind încă în lucru, eu ocupându-mă şi de realizarea lui) sau mă pot contacta personal la numărul de mobil: 0740.70.75.79. Să ştiţi că primesc şi înjurături la telefon, că şi eu am nevoie de minute!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta