Social • În comuna Arcani, Muzeul funcţionează după reguli învechite

Nu de puţine ori, prezenţa în localitate, a unui muzeu sau a oricărui alt lăcaş de cultură, face ca zona respectivă să devină importantă din punct de vedere turistic şi  interesantă în acelaşi timp. Deşi „mai este mult până departe”, iar reintegrarea în circuitul turistic naţional este un obiectiv pe termen îndelungat, atins doar dacă se atrag fonduri nerambursabile în acest sens, Muzeul satului Arcani, nu are cum să nu te impresioneze. Îi lipsesc multe dintre condiţiile umane de funcţionare. În schimb, povestea fiecărui obiect expus, duce fiecare turist, în lumea celor care acum două sute de ani, îşi duceau zilele pe Valea Jaleşului. „Avem în localitatea noastră, un muzeu fondat acum 43 de ani, în anul 1967. În toamna anului trecut, toate obiectele au fost inventariate şi fotografiate, în ideea reorganizării muzeului. Am procurat materialele necesare pentru conservarea lemnului, tocmai pentru ca timpul să nu-şi pună, într-un mod nefavorabil, amprenta asupra tuturor acestor minunăţii”, a precizat Dan Pupăză, viceprimarul comunei Arcani.

Piese vechi de aproape două sute de ani

În ceea ce priveşte vechime obiectelor expuse în Muzeul din Arcani, acestea au mai mult de două sute de ani. Sătenii le-au oferit, fără să perceapă nimic în schimb, tocmai pentru ca visul înfiinţării unui muzeu pe meleagurile lor, să devină realitate. „Dacă în anul 1967 se aflau deja în muzeu, toate articolele de aici sunt foarte vechi. Sunt obiecte care au cel puţin două sute de ani. Toate sunt donaţii ale sătenilor. Cetăţenii au preferat această variantă, nu au cerut nici un leu pentru ele, tocmai pentru ca acest minunat spaţiu să ia naştere li să transmită generaţiilor ce urmau să vină, mesaje din trecut. Un trecut...aşa cum a fost el. Cu bune, cu rele, cu bucurii şi nelipsit de necazuri. Acestea sunt aspectele pe care le regăsim în povestea fiecărui obiect”, a menţionat Pupăză.

Meseriaşul nu lucra după ureche, ci ca un adevărat artist

Una dintre cele mai vechi invenţii sunt „stâlpii lui Constantin Brâncuşi”, sau altfel spus, stâlpii din care s-a inspirat marele sculptor. „Acesta a preluat părţi din aceştia,  le-a stilizat şi le-a dus spre Universal. Tocmai din acest motiv, stâlpii caselor din trecut, sunt acum unele dintre obiectele de foarte mare valoare”, a completat viceprimarul comunei Arcani. De asemenea, uşile, care acum au revenit în actualitate, sunt obiecte la fel de vechi, lucrate doar cu dalta şi ciocanul. Meseriaşul nu lucra după ureche, ci ca un adevărat artist. Tâmplarii de atunci simţeau fiecare bucată de lemn, o transformau după cum inima le spunea, nu după cum manevrau ciocanul sau dalta. Ţăranul român de acum două sute de ani descria infinitul. Precizia şi acurateţea lucrărilor au făcut ca acestea să reziste în timp şi să treacă în sfera obiectelor de artă.

Maşini de spălat şi „făbricuţe de unt”

Roata olarului este un alt obiect care funcţionează după o tehnică simplă, dar foarte exactă. Regulile erau şi ele respectate cu sfinţenie. Olarul nu lucra cu orice pământ. Căuta mereu ca lutul să fie unul dintre cele mai bune, pentru ca oala, cana sau orice alt obiect decorativ să reziste în timp. Şi iată că au trecut ani buni, fără ca toate aceste obiecte să ia calea pierzaniei. De asemenea, materie primă există din belşug. din localitate Arcani, până în satul Stroieşti, orice persoană interesată, poate găsi lut de calitate. Cei care, însă, s-au pierdut, sunt olarii. În satul Arcani, cel puţin la ora actuală, viitorul acestui meşteşug este compromis. „ Mai avem un singur olar în localitate, dar nu mai face nimic în acest sens. E păcat că olăritul nu a fost continuat. Nu poţi obliga pe nimeni, atâta vreme cât nu există trimitere către această îndeletnicire”, a mai spus Dan Pupăză. Gospodinelor din satul Arcani, nu le-au lipsit nici maşinile de spălat. Nu aveau detergent pentru rufe, dar cu apă fierbinte şi cu  cenuşă, rezolvau şi această problemă. De asemenea, sătenii vremurilor de altădată, aveau în gospodăriile lor, adevărate „făbricuţe de unt”. Ştiau să prepare alimentul şi o făceau în cel mai natural mod posibil. O altă invenţie românească, pe care o regăsim în cadrul muzeului din localitatea Arcani este furca confecţionată dintr-o singură creangă. Costumele populare, pozele vechi şi multe alte obiecte de valoare, toate acestea întregesc spaţiul de pe Valea Jaleşului. Un spaţiu care, din cauza lipsei de bani, este supus tot mai multor riscuri. Pentru ca piesele de muzeu şi clădirea în sine, să nu ajungă victimele degradării, autorităţile locale încearcă salvarea stării de fapt şi îmbunătăţirea ulterioară a acesteia, prin intermediul unui proiect depus în vederea obţinerii fondurilor nerambursabile.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta