Social • În România se poate!

Nu ştiu de ce nu am învăţat până acum că unele lucruri, aşa cum este spre exemplu, libertatea şi dreptul la proprietate sunt sfinte în orice societate normală, la fel cum şi dreptul la liberă exprimare este la fel de important. Din păcate, nu cred că pot să obţin un răspuns pentru toate aceste lucruri, nu cred că este cineva interesat să mi-l ofere.

Dacă este să vorbim despre cel mai recent astfel de caz inevitabil, ne gândim la ce a făcut Vadim Tudor , în momentul în care un executor judecătoresc a venit să pună în aplicare o hotărâre definitivă obţinută în instanţă. În momentul acela, a început un adevărat spectacol, de un grotesc împins la extrem, pentru care, din păcate, s-au găsit imediat televiziuni care au făcut ca oameni din întreaga ţară să poată avea acces la acest spectacol. În rolul principal nimeni altul decât fostul umil cântăreţ al soţilor Ceauşescu, ulterior, mare patriot şi dornic de a ocupa postul de preşedinte al României şi, spre norocul acestei ţări, deocamdată, acest ideal a rămas neîmplinit. Dar îmi aduc aminte foarte bine, că, la un moment dat, era foarte aproape să îl obţină, luciditatea de ultim moment a unei părţi din România a făcut ca acest lucru să nu se întâmple, şi, totuşi, de unde această dragoste a românilor pentru un astfel de personaj care nu a scăpat ocazia de a face albie de porci pe oricine a avut alte păreri decât el, de a face din parlament o sală a unui spectacol de circ, doar pentru că el, marele om al dreptăţii, nu a fost capabil să îşi asume imnurile literare închinate soţilor Ceauşescu. Zilele acestea a vrut să ne arate, cu concursul câtorva televiziuni care s- au grăbit să transmită integral toată mascarada ieftină, că nu ştie şi nici nu îl interesează ce înseamnă un drept de proprietate într- un stat liber, cu toate că reprezintă România în Parlamentul European, cea mai importantă instituţie a Uniunii Europene, aici fiind trimis tot de voturile unor oameni care au impresia că scandalul şi demagogia pot să suplinească normalitatea şi seriozitatea în astfel de funcţii. Atitudinea lui a fost una de dispreţ absolut la adresa unor oameni care veneau să aplice o hotărâre care îi punea pe proprietarii imobilului din nou în posesie, la adresa statului şi la adresa însemnelor statului naţional, iar expresiile adresate celor veniţi, până la urmă să îşi facă meseria, sunt foarte greu de reprodus. Atitudinea pe care cei care au fost jigniţi ar fi trebuit să o aibă atunci a fost luată de procurorul general al României, care a anunţat că Parchetul s-a sesizat din oficiu pentru nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti şi ultraj. Ar fi, probabil, prima dată când acest om care pretinde că îşi iubeşte ţara ar fi tras la răspundere pentru o parte din jignirile aduse cuiva nemeritat. Nu am înţeles de ce televiziunile insistau să transmită cascadele de jigniri aduse de acest om, în condiţiile în care, deja, avea un alt sediu repartizat de Primăria Capitalei pentru partidul său, şi ţinând cont de faptul că în România se întâmplă şi lucruri demne de luat în seamă, ţara aceasta are şi oameni talentaţi care o îmbogăţesc în fiecare zi prin lucrurile pe care le fac, şi pe ei trebuie să iî vadă lumea la televizor şi, cu siguranţă, că va exista şi acea audienţă pe care scandalul şi jignirile o aduc în mod garantat.România trebuie să se desprindă de astfel de personaje disperate din a-şi face publicitate pe suferinţele altora, jucând un teatru de proastă factură mereu în public. Ştiu şi cred că România poate mai mult decât atât, acest om nu a fost niciodată nedreptăţit, a fos un laş care s- a ascuns şi de el în fuga sa către mai bine, şi-a jignit şi atacat toţi foştii colaboratori când aceştia au refuzat să se mai ploconească în faţa lui, este un om care ştie să îşi dea singur importanţă, să atace fără limite, să jignească pe toată lumea şi să creadă că doar el are dreptate. Toate acestea trebuie să se schimbe pentru ca astfel de episoade să nu se mai repete, lumea sunt sigur că ar vrea să vadă şi altceva în afară de aceste certuri şi scandaluri, doar pentru că unii nu au capacitatea să facă altceva. România trăieşte şi nu o face datorită acestor spasme ale unei incapacităţi cronice, România trăieşte datorită oamenilor frumoşi din ea, trebuie doar să deschidă ochii, ei sunt aici, poate prea aproape de ea ca să îi poată vedea, aşa cum ar fi spus Nichita Stănescu.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta