Social • „INTELLIGENCE”: problematica globalismului şi a necesităţii activităţilor specifice pentru a controla şi preveni evenimentele de securitate...

În octombrie a.c. a apărut numărul 18 al „INTELLIGENCE”, publicaţie editată de S.R.I. (Serviciul Român de Informaţii). Subtitlul, foarte sugestiv, atrage atenţia că „prin cunoaştere vom avea o lume mai sigură”, aceasta fiind şi misiunea prezentei reviste. Îmi face o plăcere deosebită să recenzez, rezumativ, acest număr. Gestul este dictat de faptul că, între anii 1980 – 1989, am fost redactorul-şef al revistei „SECURITATEA”, în care intrau materiale strict secrete, spre public operând doar prelucrări, fie în „SCÂNTEIA”, fie în „ROMÂNIA LIBERĂ”. Iată că „INTELLIGENCE”, fiind în slujba democraţiei, nu face „strict secret” dintr-un know how necesar, mai ales că rolul serviciilor speciale este tocmai să sprijine, în mod specific, consolidarea acesteia şi, desigur, a statului român în toată complexitatea sa.

Şi, întrucât problematica păcii şi războiului a fost şi este cel mai important subiect al zilei, revista abordează această temă într-un spirit polemologic-iranologic cu totul nou. După 21 de ani era şi cazul ca o astfel de analiză să plece de la alte concepte. Astfel că, în „Războiul şi pacea în vremea omului modern”, Cristian-Marcel Felea, întemeiat pe o consistentă bibliografie de extremă actualitate, referindu-se la pace şi război ca operaţiuni de manipulare în toată captivanta istorie teoretică a ideii, ia în dezbatere câteva abordări moderne. Cea toffleriană este una dintre ele, în acest cadru distingându-se: „războiul ca anti-război”, adică „într-o lume complexă, există momente când războiul însuşi devine instrument necesar pentru a preveni un război mai mare şi mai cumplit”, iar „Războiul Rece” (încheiat în anul 1989) ar fi marcat ultima mare confruntare a societăţii industriale. La acest punct, autorul conchide: „Administrarea păcii prin mijloacele anti-războiului implică forme avansate de „INTELLIGENCE” într-o pondere mult peste ceea ce se considera tactic util în războaiele celui de-al Doilea Val”. În acest caz, se spune în continuare, „confruntarea se mută masiv în planul informării/dezinformării şi al avansului tehnologic, devenind mult mai important să planifici corect şi judicios formele de cunoaştere şi analiză a resurselor informaţionale, decât o bătălie în forma sa de confruntare violentă”. Important pentru epoca noastră este să se înţeleagă că războiul şi pacea omului modern definesc o nouă formă de conştiinţă pe care statele trebuie să o organizeze şi care are ca instrument pe măsură: creşterea economică. „Orice sincopă în creşterea economică devine rapid o criză, iar aceasta devine la rândul său un prilej de manipulare a conştiinţelor.”

În continuare, Ildiko Kun, în „Istoria pierdută – dezmoştenirea generaţiei viitoare”, pune degetul pe o rană vie, ea numindu-se creşterea alarmantă a criminalităţii culturale (furtul, distrugerea sau traficul cu bunuri mobile de patrimoniu, realizarea unor falsuri, efectuarea de copii neautorizate, afectarea sau distrugerea intenţionată a imobilelor de patrimoniu....).

Asistăm la proliferarea „braconajului arheologic” ce afectează major „siturile cetăţilor dacice şi ale castrelor romane” din toate zonele ţării ( pe autori interesându-i tezaurele monetare, bijuteriile, artefactele funerare, armele etc...). Nu fac excepţie de la acest braconaj nici fosilele dinozauriene – unice în lume – pe toate acestea obţinându-se sume exorbitante. Din această cauză, România pierde anual milioane de euro.

Marius Sticlaru dă alarma în legătură cu „Ameninţarea cibernetică” într-o Românie cu circa 7.000.000 de utilizatori ai internetului. Dacă acest fapt este îmbucurător, alarmante devin ameninţările la adresa infrastructurii critice, din care cauză securitatea sectorului IT&C devine o problemă de „securitate naţională”. Pericolele, precizează autorul, le constituie:atacurile operate atât de hackeri individuali sau de grupuri de crimă organizată, cât şi de grupuri teroriste profilate, acte deosebit de periculoase pentru securitatea naţională.

De altfel, Strategia Naţională de Apărare a trecut între priorităţi şi punerea în practică a unei strategii de securitate cibernetică. Ţinta operaţiilor de gen o constituie atât infrastructurile critice din România (transporturi, energie, comunicaţii, finanţe, armată etc.), cât şi cele din spaţiul european. Ampla demonstraţie în cauză autorul o încheie astfel: „Având în vedere situaţia actuală în domeniul securităţii IT atât la nivel global cât şi la nivel naţional, unde tot mai multe sisteme informatice sunt implementate atât în diverse instituţii ale statului, cât şi în companii private, considerăm ca o prioritate înfiinţarea de unităţi de tip CERT (Computer Emergency Response Team) dedicate sectorului guvernamental românesc dar şi sectorului privat”.

Pentru cultura generală de securitate este important de cunoscut – în linii mari – Structurile şi Organismele Europene pe profil. În acest scop, Tudor Ilie Ciuflea face o succintă prezentare, având în vedere prevenirea şi combaterea terorismului „în circumstanţele potenţării riscurilor generate de tergiversarea rezolvării unor divergenţe istorice între naţiuni/etnii”. Astfel, există: Directoratul de securitate al Comisiei Europene; Grupul pentru combaterea terorismului (C.T.G.); Coordonatorul pentru probleme de terorism; Grupul de lucru pentru terorism (în cadrul pilonului Justiţie şi Afaceri Interne); COTER, abilitat să elaboreze evaluări regionale şi politici de combatere a terorismului; Coordonatorul pentru Securitate al UE, precum şi Unitatea Informaţii.

Lumea contemporană se confruntă cu un fenomen bizar. Este vorba despre terorismul sinucigaş feminin. Între anii 1964 – 1989 existau fronturi de luptă antiimperialistă. Unul fusese deschis în Bolivia de Che Guevara. Alături de el lupta şi tânăra Haydea Tamara, alias Tania. Apoi, din Frontul pentru Eliberarea Palestinei făceau parte şi femei. Dar, toate, în postura de luptătoare, îndeplinind periculoase misiuni de terorism, dar nu sub formă sinucigaşă. În zilele noastre tipul de luptă kamikaze însă a inclus şi sexul slab. Elena Drăguşin, sub titlul precizat, evidenţiază câteva motive care împing femeile din cultura islamică la astfel de acte. Sunt enumerate: ura de sine, ca urmare a imaginii negative conferite femeii de versetele coranice; condiţiile economice; internetul, care oferă femeilor un mod special de interpretare a Coranului, incitându-le la violenţă şi la Jihad. Cazurile sunt ilustrate prin exemplificări din cadrul mişcărilor teroriste din Turcia, Irak, Cecenia, Palestina.

Atentatele din 11 septembrie 2001 au schimbat lumea şi, în mod deosebit, atitudinea în plan politico-militar a statelor occidentale şi nu numai vizavi de fenomenul terorist de coloratură Al Quaida. Reacţia în cauză a devenit un adevărat „război mondial”. Conf. univ. dr. Cristian Barna ne prezintă câteva forme specializate de anihilare a acestei terifiante reţele.

Pentru înţelegerea în toată fenomenologia sa a terorismului islamic se recomandă a fi lecturat şi studiul „Islamul şi curentele sale” (Mihai Voiculescu), „Prevenirea şi combaterea finanţării terorismului” (Dr. ec. Constantin Ilie Aprodu), „Al Qaida: Maşina Media” (Lucian Agafiţei) ş.a.

După o incitantă lectură privind „Izvoarele biblice al intelligence-lui”(Boris Nicolof), reţin atenţia abordări ca: „Intelligence-ul ca organizaţie” (lect. univ. dr. Tiberiu Tănase, „Forme de organizare a domeniului analizei informatiţiilor în comunităţi de informaţii din spaţiul euro-atlantic” (Ionel Niţu), „Ameninţările biologice şi globalizarea” (Oana Magdalena Ciobanu), „Mafia, Yakuza şi Triadele” (Marius Stănuşel şi Liana Nicolau), „Agresiunile informaţionale în contextul războiului informaţional” (Adrian Neculai Munteanu) ş.a.

Gama ideatică, fenomenală, evenimenţială, organizaţională pe tema INTELLIGENCE cuprinsă, la nivel de expertiză, în acest număr al revistei este atât de bogată încât, din motive de spaţiu tipografic sunt obligat să pun punct sărăcăciosului meu comentariu. Un lucru este cert: complexitatea economică, socială, politică, militară, psihologică, tensiunile – „vii” sau „îngheţate” – în spaţiul internaţional, terorismul sub toate formele lui de manifestare şi alte tipuri de crize – regionale sau globale – impun organisme INTELLIGENCE active şi abordări specifice pe măsură. Din acest punct de vedere INTELLIGENCE din spaţiul naţional român are nevoie de înţelegere şi sprijin necondiţionat şi să nu fie „bruiat” de tot felul de opinii amatoriste şi vulnerabile.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta