Social • Învăţământul gorjean – încotro?

Se dau de ceasul morţii cei de la cârma României ca să scoată instant, mai ceva decât cafeaua, o lege a educaţiei naţionale. C-aşa-i la noi: fiecare cum vine ministru pe la învăţământ, se crede mare reformator, un al doilea Spiru Haret da’ mai incognito şi neînţeles, care caută un mod de a rămâne în istorie prin ceva. Şi cum mai rar se-nghesuie şi ministrul, şi profesionalismul său în aceeaşi înalt scaun, rămâne ca efemerul personaj să se mulţumească doar cu poreclirea legii cu numele său – actualmente ajungându-se la varianta „Legea lu’ Funebru’ ”. Păi cum? Newton a avut legea sa iar Funeriu să n-aibă? Nu prea se ştie ce mare şi multă contribuţie a avut şi „Funeriu – 11 clase” (nu mă credeţi? ia priviţi pe blogul lui: http://funeriu.blogspot.com/), întrucât pe blogul său, pe care, spre uşurarea românilor, l-a părăsit anul trecut, de Naşterea Domnului (să fi fost vreun semn?), găsim scris ba cu diacritice, ba fără diacritice, ba cu greşeli de gramatică, ba cu greşeli de logică, ba cu eterna eroare „datorită” în locul lui „din cauza”, atât de frecventă la oamenii „culţi în cap” (???), aşa că, presupunând că a scris singur ce-i p-acolo, e relativ facil a ne face o opinie despre ce şi cum funcţionează printre circumvoluţiunile domniei-sale. Cu atât mai uşor se poate trage o concluzie că, în tentativa de a-i purta numele, legea Educaţiei, care are o aşa de grea gestaţie, e creaţia (nu ştiu în ce procent, ştiu doar că sper să fie cât mai mic!) aceluiaşi creier care a scris şi pe blog. Vă daţi cu uşurinţă seama că, dacă e făcută după chipul şi asemănarea sa, legea va fi aproape imposibil de aplicat, ori va avea nişte consecinţe dezastruoase pentru elevi, specialistul în calculat viteza pumnului prezidenţial nepărând că ar avea vreo idee ce e cu învăţământul, în general, şi cu cel românesc, în special, lăsând o atât de pregnantă impresie că e dintr-un alt film, încât îţi vine să-i vorbeşti în papuaşă… Rămâne o mare necunoscută motivul pentru care ministrul CERCETĂRII, cel cu doctoratul în „Multiple-Subroutine Self-Assembly: a Concept for the Generation of Discrete, Nanoscale Architectures” – adică un domeniu high tech al chimiei organice, la un pas de nanobotică –, refuză să se gândească (bineînţeles, alături de omologi de-ai săi din guvern!) la, de exemplu, o medicină românească bazată pe metamateriale, bioînlocuitori, genetică, cu nanotehnologii, energetică, sau la sisteme de transport bune, cu hydrogen hyperjets… prietenii ştiu ce-s alea!

Însă, ca de obicei, nu legea (nu DOAR legea) în sine este cea care produce pagubele semnificative, beleaua venind mai mult de la normele metodologice de aplicare şi oamenii de pe funcţiile simultan decizionale şi executive care o aplică efectiv, „în teritoriu”, prin atribuţiile de serviciu pe care le au. Dacă la Gorj inspectorul general Paralescu lasă o solidă impresie că e cam para…lel cu ce se întâmplă pe „tarlaua” sa, lucrurile se schimbă când vine vorba despre adjunctul Gheorghe Mitescu, mult mai vizibil decât şeful său de la inspectorat. Reamintim fără o deosebită plăcere că, la un sondaj realizat într-un ziar gorjean, profesorul de matematică Gheorghe Mitescu a ieşit ca fiind „cel mai prost profesor”. „Nu pot să cred că elevii m-au votat pe mine ca fiind cel mai rău. Cu siguranţă au fost alte persoane care au intrat şi au votat. Spun asta pentru că meseria de profesor o fac cel mai bine şi asta se vede în rezultatele pe care le-am avut de-al lungul timpului. Am fost profesor 30 de ani şi nu cred că mi se poate reproşa ceva din acea perioadă”, a spus Gheorghe Mitescu. Normal, e opinia dânsului şi are dreptul la propria imagine, bazată pe autoevaluare – dacă dânsul n-are o imagine bună despre sine, care se cunoaşte cel mai bine, atunci cine să aibă, cei care-l văd în acţiune? Dar, oare ce i-o fi determinat pe răii şi urâţii ăia care l-au votat „la greu” ca titular al ultimului loc al sondajului, ce-or fi avut cu dânsul? Sau s-or fi întrebat: „Dacă AŞA face dânsul cel mai bine, dacă asta e nota maximă pe care şi-o atribuie pentru meseria de profesor, nu înseamnă că în posturile de inspector general adjunct ori cea de vicepreşedinte al PD-L nota este substanţial mai mică decât cea pentru profesor? Iar dacă notele celelalte sunt mai mici, ce mai caută în posturi care solicită note maxime?”… Probabil că, în ciuda bunei păreri despre imaginea propriei persoane, n-a reuşit ca să presteze suficient de convingător şi pentru cei care l-au votat pentru locul codaş al clasamentului… Poate că la imaginea de om controversat au contribuit şi diverse acţiuni care au fost reliefate de-a lungul timpului în ziare, multe nefiind în favoarea imaginii pe care adjunctul de la I.Ş.J. Gorj şi-o doreşte. Aşadar, creşte probabilitatea că toate acestea vor specula slăbiciunile noii legi, poreclită, pe la colţuri, „a calculatorului vitezei”. Nu dorim să facem cuiva un proces de intenţie, însă desfiinţarea titularizării pe post, aşa cum merg lucrurile în România, va isca aproape sigur o brambureală generală şi va putea face ca prigoana politică existentă până acum în alte unităţi de stat, declanşată de către P.D.-L., să devină mult mai vizibilă şi în învăţământ. Bineînţeles, carnetul de pedelist „riscă” să fie favorizat în detrimentul competenţei care are ghinionul să fie pe sub flamuri de alte culori. Asta e: „prostu’ meu e mai deştept decât inteligentu’ tău c-aşa vreau EU; o fi prost, da-i prostu’ MEU, iar EU sunt la putere ACUM! Fiat MEA justitia, pereat mundus!”. Există şi astfel de probabilitate, întrucât, cine a mai citit ziarele în ultima perioadă, a putut afla că pe listele aspiranţilor la gradaţiile de merit au figurat atât cam jumătate din I.Ş.J., cât şi o halcă semnificativă din purtătorii de carnete pedeliste din învăţământul gorjean. Un alt purtător (măcar în ultima perioadă…) de carnet de pedelist şi-a rezolvat problema postului de suplinitor pentru fata personală doar dând un simplu telefon şi recomandând-o ca fiind posesoarea unei „note mari”. Mă rog: poate stimatul tată, ex-funcţionar pe la un minister al dătătorilor de note, consideră că notele mari pleacă de sub 7, că tot zice dânsul că-i şi profesor… După cum s-a mai revelat şi în acest an, banii pentru şcoli ce vin de la guvern vor putea fi împărţiţi cu drag în diverse direcţii „portocalizate” din timp. Şi tot aşa…

Nu este grozav nici faptul că noua lege, atât de sensibilă, a Educaţiei naţionale, va fi aplicată în teritoriu şi de către oameni care, în urma unor evaluări profesionale, au primit calificative nesatisfăcătoare! Probabil din motiv de colegialitate în acest domeniu, un astfel de exponent al dăscălimii gorjene a trecut cu vederea o bună perioadă de timp faptul că persoane care nu reuşiseră să aibă măcar nota 5 la examinările profesionale continuau să dea note de 4 unor elevi! A fost drăguţ faptul că… hm! mă rog… „colegul” de nepromovabilitate a declarat că s-au luat măsuri imediat ce cazurile au ajuns în presă! N-a reuşit însă să spună de ce nu s-au luat măsurile ÎNAINTE de mediatizarea situaţiilor, pentru că e IMPOSIBIL ca să nu se fi cunoscut problema, având în vedere hârţogăria şi statisticile care se întocmesc acum în Educaţie…

Iată doar câteva probleme ce se vor ridica stavilă în aplicarea Legii Educaţiei şi care îndreptăţesc temerile omului de rând că situaţia din învăţământ merge din rău în mai rău. Rămâne de văzut dacă am avut sau nu dreptate în ce am scris mai sus. Sunt convins că autorităţile din domeniu vor nega en gross şi en detail. Însă ce ne facem dacă previziunile mele se vor dovedi a fi corecte? Şi ce pedeapsă vom putea da celor care ne cheltuiesc greşit banii? Căci, aşa e normal: cine greşeşte pe banii noştri, să plătească, nu să fie promovat…

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta