Social • Jugul culturii: Reabilitarea centrului oraşului

de Andrei NOVAC
Vizionari: 435
11 Februarie 2011 Ora: 07:01

Modul în care municipalitatea a înţeles să se poarte cu Brâncuşi este modul în care a renovat centrul oraşului. Niciunde nu poate fi văzut mai mult prost gust la un loc decât în zona centrală a oraşului. Din păcate, apare un nou element tragic care ţine de Brâncuşi. Acest centru al oraşului se intersectează cu axa pe care sunt aşezate cele mai importante opere ale artei moderne, lucru care nu i-a împiedicat pe cei care consideră centrul renovat capodopera vieţii lor, să reuşească să conceapă unul dintre cele mai jalnice reabilitări din câte au existat chiar la Târgu-Jiu. Nivelul lor scăzut de repere i-a făcut să apeleze la simboluri din opera lui Brâncuşi în realizarea unor imagini de un prost gust împinse până la marginile sale. Mai mult decât atât culorile alese pentru cimentul de proastă calitate au fost parcă găsite la promoţiile de ultim moment. Semnele unui dezastru nu s-au lăsat aşteptate prea mult, astfel în primăvara lui 2010, când lucrarea era de abia la jumătate, pe mare parte din ciment au apărut primele spărturi. Nu a fost nimic care să îi oprească în a petici acele spărturi şi în a continua să lucreze în acelaşi stil şi cu aceleaşi materiale. Ce se întâmplă în centrul oraşului Târgu-Jiu este, probabil, opera capitală a unui om care înţelege sau crede că prostul gust trebuie impus tuturor, deşi, iniţial, lucrarea fusese aprobată având ca material de construcţie granitul, acesta a fost schimbat pentru un ciment de cea mai proastă calitate. Ca toate să fie tragice, în mijlocul acestei ,, mari realizări” a fost făcută o groapă cu titlul de amfiteatru, numai că aceasta nu are nimic din caracteristicile unui amfiteatru, dar aşa cum întreaga lucrare este prezentată ca o capodoperă şi ea este în fapt un adevărat dezastru din toate punctele de vedere, aşa şi acea groapă este amfiteatru. Din păcate, în Târgu-Jiu oamenii au fost învăţaţi că dacă nimeni nu a făcut nimic înaintea acestui ilustru necunoscut, atunci înseamnă că trei străzi spălate şi două ghivece cu flori la stâlpii troleului înseamnă o realizare măreaţă care nu trebuie depăşită de nimic şi de nimeni, mulţumirea cu puţin a devenit un sport făcut o dată la patru ani de adepţii democraţiei mimate. După 1990, în Târgu-Jiu, au avut loc câteva schimbări care îndreptau oraşul spre calea cea bună, din păcate ele au rămas singurele şi niciuna dintre ele nu îşi leagă numele de această echipă matusalemică (introducerea reţelei de troleu, construirea teatrului, constituirea universităţii). Restul sunt poveşti pentru cine mai crede în aşa ceva, lipsa locurilor de muncă, investiţiile inexistente, dezvoltarea infrastructurii cu paşi de melc se pare că nu deranjează pe nimeni atât de mult încât să încerce să schimbe ceva. Din păcate, toate aceste nerealizări şi tot acest stat pe loc nu fac altceva decât să împiedice într-un fel sau altul şi evoluţia culturală a acestor locuri spre care se ajunge din ce în ce mai greu, iar operele lui Brâncuşi devin tot mai izolate în spatele oficierii de nunţi şi botezuri atât lângă ele, cât şi în restaurantele din jurul lor, în localuri care mai de care scutite de griji, ele fiind singurele investiţii în acest oraş.

Social Bookmarking