Social • Legarea de pat ca lege fundamentală

Am, de câţiva ani încoace, senzaţia că puterea actuală se poartă cu acest popor precum un violator cu victima sa. MAI RĂU: e ca un VIOL ASUPRA UNUI HANDICAPAT: îl violezi pentru că aşa vrei tu, pentru că poţi, tu, perversul troglodit, pentru că eşti conştient că violatul nu poate riposta, pentru că ştii că ai făcut totul ca nimeni să nu îţi mai poată face nimic, să nu poţi fi pedepsit, pentru că ai toate pârghiile puterii în mână şi profiţi din plin de asta! Şi ce sentiment sublim: că eşti un dumnezeu atotputernic!

Tot aceleaşi sentimente mă năpădesc şi când văd cu câtă cerbicie actuala putere nu precupeşte niciun efort ca să se eternizeze la cârma României! ORICE metodă e bună: cumpărarea de voturi, furarea lor dacă altfel nu se poate (iar votul prin corespondenţă se întrevede a fi o mană cerească: măcar un milion de voturi speră pedeliştii să poată deturna în favoarea lor, iată motivul pentru care se dau de ceasul morţii pentru ca legea să fie votată! E aceeaşi disperare furibundă cu care au acţionat şi când s-a ales al cincilea judecător la Curtea Constituţională: Băsescu ar fi fost în stare să-şi dea o mână şi-un picior ca să fie pus omul său – şi s-a văzut cu ce consecinţe: toate nenorocirile care s-au abătut asupra României au fost validate de CCR cu 5 la 4!), minciuna ordinară spălată ca să iasă bine la vopsea cu orice preţ, chiar cu justificări pe care nici măcar un copil handicapat nu le-ar crede, dar care sunt aproape imposibil de probat în faţa unei justiţii corupte ori incompetente – câţi nu sunt cei pe care-i ştiţi că au plecat turişti şi s-au întors jurişti iar acum n-au loc nişte absolvenţi competenţi de ei şi de pilele lor? Astăzi, cu cât eşti mai incompetent, mai agresiv, mai arogant, mai şantajabil şi mai obedient şefilor direcţi, cu atât te apropii mai tare de profilul candidatului perfect!

Remarc, de câţiva ani încoace, cu o îngrijorare vecină cu paranoia cum poporul asistă, ca hipnotizat şi legat de pat, la nişte fapte, întâmplări, evenimente ce nu pot avea o evoluţie favorabilă naţiunii atâta vreme cât la putere stă o coaliţie de găşti ce şi-au fentat alegătorii, grupuscule politice devenite aproape nesemnificative din punctul de vedere al electoratului, dar care aduc aminte de filmele science-fiction în care nişte târâtoare extraterestre mici şi scârboase preiau controlul ditamai organismului uman şi, întocmai ca viruşii, îl constrâng să înfăptuiască doar acţiuni favorabile celor ce deţin controlul, chiar dacă asta înseamnă, în majoritatea cazurilor, moartea gazdei. Era însă greu de anticipat, pentru o minte normală, că va veni însuşi Traian cel Groaznic în persoană, tătucul cotrocean al băseştilor portocalii, cu nişte propuneri de modificare a Constituţiei atât de halucinante încât deja e greu să mai dai vina doar pe arhicunoscuta scuză a aventurilor bahice prezidenţiale, autoasumatele acţiuni efectuate sub influenţa băuturilor alcoolice! Singura acţiune conştientă a lui Băsescu în momentul prezentării modificărilor pe care le-a visat c-ar trebui aduse legii fundamentale a ţării a fost recunoaşterea, chiar şi cu jumătate de gură, a faptului că modificarea Constituţiei nu va trece de votul parlamentului – asta este: prin parlament mai sunt încă vreo câţiva neportocalii responsabili şi cu capul pe umeri, care nu pot admite că e musai să se voteze orice inepţie a preşedintelui, indiferent cât ar fi aceasta de îmbrăcată în glazură de ciocolată sau în ameninţări, aluzii ori şantaj! Noroc că adunările constituante anterioare au avut înţelepciunea să stipuleze în legea fundamentală că poate fi modificată doar cu minim trei pătrimi din voturile parlamentarilor adunaţi în şedinţă comună – sau două treimi în fiecare cameră!

Dar, în ţara în care un tren de mare viteză (la noi, dar un hârb bun de fier vechi la popoarele civilizate!) poate fi reparat cu o creangă şi nişte scotch, sub privirile amorţit-înţelegătoare ale ministresei Transporturilor, de către însuşi revizorul general pentru siguranţa circulaţiei, compartimentul infrastructură, totul e posibil! Şi pentru că totul e posibil şi codru-i frate cu românul, propun ca să se facă nişte contracte între CFR şi Romsilva, astfel încât aceasta din urmă să pună la dispoziţia mecanicilor de locomotive diferite crăci de variate grosimi şi esenţe de lemn – pare o bună soluţie de criză, mult mai ieftină decât achiziţionarea de piese şi scule trebuincioase reparaţiilor curente şi accidentale. Probabil că intelighenţia tehnică românească în acţiune s-a iluminat după modul de conducere a ţării de la Cotroceni, sau a luat lumină de la însăşi doamna Udrea, căci altfel nu se explică…

Interesant este cum, deşi teoretic e în ultimul mandat, Traian Băsescu vrea mărirea puterilor preşedintelui de parcă ar dori să rămână perpetuu la Cotroceni şi îşi ia măsuri ca acest lucru să se întâmple!

Cu toate că Lăzăroiu bătea câmpii cu graţia unui caşalot prin pădurile transilvane cum că Trăienel s-ar lipsi de vreo doi ani de preşedinţie doar de dragul reformei unei constituţii la care a pus şi el umărul la greu ca să fie adoptată, acum se vine cu nişte idei ciuce exact contrare! Asta e: dacă nu s-ar contrazice de câteva ori pe zi, n-ar fi el, Băsescu Trăienel!

Cât despre renunţarea Băsescului la putere, asta-i simplu de făcut, doar să vrea: ori să-şi dea demisia, de dragul poporului pe care l-a schilodit şapte ani mai rău ca un blestem, ori să pună pe buletinul de vot la referendum întrebarea dacă poporul îl mai doreşte preşedinte. În ambele cazuri, matrozul eşuat pe dealul Cotrocenilor scapă rapid de povara funcţiei prezidenţiale, dar este prea laş ca să facă vreun astfel de demers! Fără serviciile secrete, fără puterea de a face imixtiuni în justiţie, fără să pocnească din degete şi să intre Boc pe uşă, fără să îşi poată face el toate ambâţurile prin ţară, Traian Băsescu este ca şi mort, revine la statutul de nimeni pe lume; cred că se întreabă deja cum a putut trăi înainte de a fi preşedinte! Şi, bine-nţeles, Trăienel n-a uitat ca să propună ridicarea tuturor imunităţilor posibile ale oricui, cu excepţia sa, care să aibă toată imunitatea din lume, la orice, iar suspendarea preşedintelui să se facă doar atunci când în Curtea Constituţională nu va mai fi raportul de 5 la 4, sau mai pe scurt, la calendele greceşti!

În concluzie: Traian Băsescu vrea să statueze pentru totdeauna faptul că ne-am transformat într-un stat poliţienesc, într-o „neodictatură luminată”, în care Republica Băsescu trebuie să fie încarnarea „Fermei animalelor” cumulată cu „1984”…

P.S.: Cât încă vor mai fi oameni precum caracaleanca Cristina Anghel, bucureşteanul Adrian Sobaru sau clujeanca Alice Rotta, cred că încă mai avem o şansă, ca popor...

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta