Social • Liniştea dinaintea furtunii

Taie de oriunde şi cât de mult poate. Convins că trebuie să facă faţă realităţii drastice, Guvernul, căci despre el este vorba, a hotărât ca şi în sistemul de învăţământ să se facă ordine. Scheme de lucru, teorii, idei şi bineînţeles nelipsitele măsuri ad-hoc. Să ne mai mire atunci de ce nu progresăm? Şi de ce şcoala românească, cea care teoretic este parte a celei europene, rămâne încremenită în propriile neputinţe? Poate pentru că oamenilor noştri le este teamă de schimbările pozitive. Nu sunt flexibili. Sunt poate incapabili să reacţioneze la schimbarea impusă de lumea civilizată. Şi asta pentru că sunt excesiv de ataşaţi de trecut. Devin rigizi şi se limitează doar la neajunsurile pe care realitatea românească le oferă. Se agaţă orbeşte de ceea ce au făcut dintotdeauna şi se pare că nu prea pot stăpâni situaţii cu care nu sunt familiarizaţi.

Şi din nou se caută soluţii

După ce li s-au tăiat sporurile şi după ce au fost trimişi în concediu fără plată, profesorii au primit vestea reducerii celor 15000 de posturi din învăţământ. La nivelul judeţului Gorj, 267 de posturi vor fi reduse. Iar pentru a respecta legea, reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj au venit cu varianta comasării mai multor şcoli din judeţ. Nici directorii unităţilor de învăţământ ai unităţilor respective şi nici edilii locali nu au fost de acord cu această propunere. Asta pentru că, prin comasarea şcolilor, elevii ar fi trebuit să parcurgă kilometri întregi pentru a ajunge la cursuri. Unii dintre ei, chiar şi zece kilometri, ceea ce este imposibil, oricât de mult şi-ar dori aceştia să se şcolească. În momentul în care s-au gândit la comasarea celor 19 şcoli, reprezentanţii IŞJ Gorj au sperat că Ministerul va da judeţului Gorj numărul necesar de microbuze pentru asigurarea transportului. Cum acest lucru nu se va putea concretiza, nici comasarea nu mai intră în discuţie. Şi din nou se caută soluţii. Potrivit inspectorilor şcolari, s-au luat în calcul atât creşterea normei didactice la 18 ore pentru cadrele didactice cu gradul I precum şi efectuarea orelor de educaţie fizică de către învăţători, ci nu de profesorii suplinitori.

Când nu vrei să ieşi din încurcătură

Aşadar, tuturor li s-a cerut să se adapteze acelei realităţi despre care vorbeam. O realitate dură şi urâtă. O realitate de care se pare că nu ne vom desprinde niciodată. Şi asta pentru că cei care trebuie să ia măsuri, nu sunt în stare să o ajusteze. Ba mai mult, mi se pare că uneori nici nu vor să ieşim din încurcătura educaţională în care ne aflăm. Fac …aproape nimic. Verificări superficiale, întocmesc rapoarte, statistici şi ulterior rostesc cifre. Cu îngrijorare şi pesimism.. Nimic mai mult. Nimic pentru a schimba statisticile respective. Au pretenţia să fie rezolvată problema abandonului şcolar, dar le sunt luate copiilor toate acele condiţii minime necesare unui studiu adecvat. Nu vor abandon şcolar. Au luat în calcul varianta comasării unităţilor de învăţământ, dar de transportul elevilor nu pare nimeni interesat cu adevărat. Nu sunt microbuze şi gata! Mai urma ca soluţia comasării să rămână valabilă. Ca acei copii să fie nevoiţi să parcurgă kilometri întregi pe jos. Să-şi consume o mare parte a energiei, să ajungă deja obosiţi în sala de clasă şi culmea…să fie foarte atenţi la ceea ce li se predă, pentru ca în final rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor şefiei Ministerului. Nu cumva să dea rău în statistici. S-a gândit cineva că după ce te trezeşti la ora cinci, pentru ca la opt să fi la cursuri, abia aştepţi să te reîntorci acasă pentru a recupera orele de somn pierdute cu “ naveta”. Ori, se mai pune problema unui învăţământ de calitate? Când vreodată? Atâta vreme cât totul se raportează la trecut, atâta timp cât nu vom ieşi din perioada “navetiştilor”, se pierdem chiar şi puţinele elemente ale civilizaţiei pe care le avem în acest moment. Adevăratele victime sunt doar copiii, tinerii şi implicit viitorul naţiunii. Poate că atenţia celor care pot şi doresc să intervină  ar trebui să se concentreze cu adevărat în această direcţie. Să pună bazele unor măsuri complete şi să folosească toate resursele disponibile, să implice toţi factorii decizionali şi să  înceapă să clădească un sistem de măsuri. Să utilizeze toate resursele disponibile la nivelul societăţii şi să facă în aşa fel încât suferinţele sistemului educaţional să fie tot mai puţine.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta