Social • MARI GORJENI

VICTOR POPESCU

(1886 – 1970)

 

S-a născut la 26 septembrie 1886, în comună Valea cu Apa, în familia învăţătorului Dumitru Popescu. A început şcoala în satul natal şi a fost continuată apoi la Târgu-Jiu. Cursurile liceale le-a urmat în Turnu Severin şi Târgu-Jiu, apoi s-a transferat la Școala Normală din Bucureşti. După efectuarea stagiului militar la regimentul 18 Gorj a funcţionat din 1908 ca învăţător în comunele Bărbăteşti şi Valea cu Apă până în 1913 când a fost mobilizat în războiul balcanic.

La 1 februarie 1916 a absolvit şcoala de ofiţeri de rezerva cu gradul de sublocotenent şi a fost repartizat la Regimentul 18 Gorj. A luat parte la luptele din Transilvania şi zona Olteniei de nord, care au intrat, ulterior, sub controlul germano-ungar.

Urmărit, Victor Popescu şi-a format o ceată de soldaţi, cu care va lupta în spatele liniilor inamice şi vor atacă patrulele germane. S-au pus mai multe premii pe capul lui, dar n-a fost prins, fiind sprijinit de populaţia locală.

După război s-a întors în comună Valea cu Apa unde şi-a continuat datoria de învăţător, pensionându-se în 1943.

Pentru faptele sale de arme a fost numit erou al Gorjului şi elogiat în presă.

S-a stins din viaţă în anul 1970, fiind înmormântat în cimitirul satului natal, lângă părinţi.

 

 

VICTOR DAMAICA

(1892 – 1969)

 

S-a născut în anul 1892 în oraşul Turnu Severin, unde şi-a efectuat studiile primare şi liceale.

După absolvirea Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti, vine ca profesor de matematică în Târgu-Jiu, unde se va stabili definitiv.

A fost încadrat mai întâi la şcoala de meserii din Vădeni, ulterior datorită calităţilor deosebite a devenit cadru didactic la Școala Normală de băieţi din oraşul de pe Jiu, predând aritmetică, algebra şi geometria.

Atras de tainele cerului, a descoperit în 1943 o nouă cometa, care-i poartă numele. În acelaşi an a descoperit o altă cometă, observată simultan şi de astronomii Van Gent şi Peltier, primind denumirea de cometa Van Gent – Peltier – Damaica.

Din anul 1949 va lucra la Institutul Astronomic din Bucureşti.

Se va stinge din viaţă în anul 1969.

 

 

VASILE LASCAR

(1852 – 1907)

 

S-a născut în anul 1852 în satul Şomăneşti, din comuna Teleşti, fiind fiul lui Manolache Lascăr, membru al Tribunalului Judeţean Gorj şi al Elenei Urdăreanu, strănepoata Elenei Cantacuzino, de la care a primit o educaţie aleasă.

A urmat cursurile primare la Târgu-Jiu, liceul la Craiova şi studiile superioare în drept la Sorbona, în Franţa.

Reîntors la Târgu-Jiu a devenit în scurt timp un strălucit jurist.

Deşi tânăr în 1879 a fost ales primar al oraşului Târgu-Jiu (1879 – 1884), datorându-i-se modernizarea oraşului prin programul edilitar de aliniere şi pavare a străzilor şi construire a unor edificii.

În 1883 s-a stabilit la Bucureşti, iar din anul următor a fost ales ca deputat liberal în Parlamentul ţării unde a pus experienţa lui politică şi administrativă dobândită în judeţul Gorj la dispoziţia Camerei, dar şi a colegilor săi.

După 1896 a fost ministru de interne în două rânduri.

În activitatea sa a urmărit înnoirea administraţiei cu legi noi şi cadre competente precum şi reprimarea abuzurilor.

S-a stins din viaţă în Bucureşti la 22 martie 1907.

 

 

TITU FRUMUŞANU

(1861 – 1919)

 

S-a născut la Târgu-Jiu în ianuarie 1861.

Cursurile primare le-a urmat în oraşul natal, iar cele secundare şi superioare la Bucureşti.

A fost primar al oraşului de pe Jiu în mai multe rânduri, ulterior fiind ales deputat liberal în Parlamentul ţării.

Contemporanii l-au considerat un „vorbitor de un excepţional talent, ştia să rişte şi să convingă. A ilustrat bara, a ilustrat tribuna publică, a ilustrat tribuna parlamentară".

S-a stins din viaţă în anul 1919.

 

 

ŞTEFAN BOBANCU

 

Fiul croitorului Nicolae Bobancu, s-a născut în Şcheii Braşovului în anul 1855.

După ce frecventează cursurile şcolii primare şi ale liceului în oraşul natal, urmează Facultatea de litere, secţia istorie la Universitatea din Bucureşti.

Activează mai întâi cu profesor la Ploieşti şi apoi la Liceul Şaguna din Braşov. A predat istoria aşa cum se preda înainte în România şi nu după manualul falsificat de Ministerul învăţământului din Budapesta – Braşovul aflându-se sub tutelă ungurească.

Fiind tracasat, a fost forţat să-şi dea demisia. Devine redactor la Gazeta Transilvaniei, unde prin articolele scrise înfiinţează politica de asuprire străină, pentru care a ajuns în temniţele din Ungaria.

Pledând înfocat pentru cauza naţională şi socială a românilor din Transilvania, este urmărit continuu, încât în 1990 trece munţii şi se stabileşte la Târgu-Jiu unde ajunge profesor şi director la Gimnaziul „Tudor Vladimirescu", recent înfiinţat. Aici a predat istoria, geografia, româna, germană şi latină, căutând să sădească prin lecţiile predate lupta patriotică în rândul elevilor.

Paralel cu activitatea didactică, devine animatorul mişcărilor culturale din oraş şi judeţ. A colaborat la revistele „Şezătoarea Săteanului", „Amicul Tinerimii” şi a editat pe cheltuiala sa ziarul „Românismul” în anul 1913, care din anul 1914 apare sub numele de „Unirea Neamului", iar din 1920 sub numele de „Seceră".

În timpul ocupaţiei germane din primul război mondial, după o condamnare severă la domiciliul său, duşmanii l-au predat autorităţilor maghiare şi este ţinut din nou la închisoare.

Este repus în libertate în anul 1918 la intervenţia energică a guvernului României şi se reîntoarce la Târgu-Jiu. Pentru meritele sale de luptător fervent împotriva ocupaţiei străine, gorjenii l-au trimis ca deputat în parlamentul României întregite.

Ştefan Bobancu, omul, românul, cărturarul, a înfruntat cu demnitate loviturile duşmane şi suferinţele mari în timpul vieţii sale. Moare la 23 decembrie 1940 în Târgu-Jiu.

 

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.