Social • Meningita – cauze şi tratament

Meningita este o infecţie a ţesuturilor creierului (meningele) şi uneori şi a lichidului cefalorahidian care înconjoară creierul şi măduva spinării. Meningita este o boală foarte gravă şi se impune de urgenţă diagnosticarea şi iniţierea tratamentului. Meningita are o evoluţie variabilă, de la vindecare spontană la evoluţie letală. Meningita este ai des întâlnită la copii, la adulţii tineri cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani, la adulţii în vârstă şi la persoane care au o afecţiune cronică. Severitatea meningitei depinde de microorganismul care a cauzat infecţia şi de vârsta persoanei, precum şi de starea generală de sănătate a pacientului. Simptomele meningitei şi diagnostic Iniţial, meningita prezintă simptomele asocate gripei. Pacientul are febră cu sau fără frisoane, indispoziţie, stare de rău. Din cauza edemului cerebral apare sindromul de hipertensiune intracraniană manifestat prin cefalee intensă, vărsături în jet şi fotofobie. În astfel de cazuri, consultul unui medic reprezintă o urgenţă. Medicul va observa poziţia pacientului care în meningită stă culcat pe o parte în triplă flexie: cu ceafa, genunchi şi şoldurile flectate. Dacă este rugat să stea în şezut, bolnavul va adopta poziţia trepiedului (trunchiul înclinat oblic spre spate, sprijinit în palme, cu genunchi flectaţi). Apoi urmează manevre de elongaţie ale coloanei vertebrale care provoacă dureri traduse prin limitarea amplitudinii mişcărilor şi suferinţa evidentă a pacientului. Pacientul va fi supus unei puncţii lombare pentru examinarea LCR-ului (lichidului cefalo-rahidian), a unui CT dacă se suspicionează o hemoragie meningeană şi la alte investigaţii: hemoculturi, hemoleucogramă, VSH, fibrinogen, biochimie. Tipuri de meningită Meningita este cauzată de virusuri sau bacterii precum Neisseria meningitidis (cunoscută şi meningococ) şi Streptococcus pneumoniae (pneumococul). Meningita mai poate fi cauzată şi de alte microorganisme sau de alte condiţii. În cazuri rare, fungii, paraziţii, tuberculoza şi organismele ce provoacă sifilis şi boala Lyme pot provoca meningita. Infecţia se poate dezvolta de asemenea şi ca o complicaţie a altor afecţiuni, a unei răni sau a unei intervenţii chirurgicale pe creier. Există mai multe tipuri de meningită, în funcţie de cauza care a determinat apariţia bolii: meningită virală, meningită acută bacteriană, meningită meningococică, meningită pneumococică, meningită stafilococică, meningită streptococică, meningită cu bacili gram negativi, meningită tunerculoasă, coriomeningita limfocitară benignă, meningită urliană, meningită cu HIV, meningită fungice, Meningita virală În general, persoanele care fac meningită virală în fiecare an sunt infectate cu virusuri care trăiesc în mod normal în intestin. Aceste enterovirusuri (cum ar fi virusul Coxsackie şi echovirusul) fac parte din flora intestinală fără să producă vreo boală. Totuşi, ele pot provoca meningită atunci când sunt transmise de la o persoană la alta prin intermediul alimentelor, apei sau obiectelor contaminate. Meningita provocată de enterovirusuri apare cel mai frecvent la copii mici şi la sugari. Virusurile herpetice pot fi de asemenea o cauză de meningită cu encefalită. Meningita bacteriană La cei mai mulţi oameni care fac meningita bacteriană, aceasta este provocată de unul din cele două tipuri de bacterii: Streptococcus pneumoniae sau Neisseria meningitidis. Aceste bacterii trăiesc adesea în organismul uman, cel mai frecvent la nivelul nasului şi a gâtului, fără să provoace afecţiuni. Totuşi, bacteriile acestea pot provoca meningită dacă pătrund în circulaţia sanguină, de unde ajung la lichidul cefalorahidian sau la ţesuturile (meninge) care înconjoară creierul şi măduva spinării. De asemenea, aceste bacterii pot fi transmise de la o persoană la alta, de obicei prin intermediul salivei sau a secreţiilor nazale infectate. Tratamentul meningitei Tratamentul meningitei depinde de microorganismul care a cauzat infecţia, de vârsta, de extinderea infecţiei şi de prezenţa altor afecţiuni medicale sau a complicaţiilor meningitei. În cazul meningitei virale, pacienţii încep de obicei să se simtă mai bine după 3 zile de boală şi se fac bine în aproximativ 2 săptămâni. În cazurile de meningită virală uşoară poate fi nevoie doar de un tratament la domiciliu, ce conţine consumarea de lichide cu scopul prevenirii deshidratării şi medicamente ce controlează durerea şi febra. Meningita cauzată de bacterii trebuie tratată în spital, cu antibiotice deoarece meningita bacteriană provoacă mai des complicaţii decât cea virală. Dacă meningita bacteriană nu este tratată prompt şi adecvat, poate surveni decesul. Pacientului I se administrează antibiotice şi uneori sunt luate măsuri pentru reducerea presiunii din creier. De asemenea, bolnavului is e administrează oxigen în caz de dificultate a respiraţiei. I se monitorizează consumul de lichide şi I se realizează analize de sânge. Majoritatea adulţilor sănătoşi care s-au vindecat de meningită nu necesită îngrijiri ulterioare. Totuşi, adulţii care au afecţiuni medicale care îi fac mai predispuşi decât alţii să dezvolte complicaţii pe termen lung sau să facă din nou meningită trebuie să revină la control după ce s-au vindecat. Sugarii şi copii trataţi pentru meningită trebuie să fie întotdeauna monitorizaţi după ce s-au vindecat şi trebuie verificaţi pentru prevenirea complicaţiilor pe termen lung, precum pierderea auzului.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta