Social • Moş Crăciun este fiul lui Dumnezeu?

23 Decembrie 2010 Ora: 14:54
Este sărbătoarea Crăciunului sărbătorirea Moşului Crăciun sau este aceea a naşterii din fecioara Maria a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos? Bineînţeles că există şi o variantă a Crăciunului care spune că acest cuvânt Crăciun vine cumva de la cuvântul Creator, şi asta pentru că naşterea şi toată lucrarea de mântuire a Domnului Hristos este şi poate fi considerată o recreare, o restaurare a omului. Însă asta este ceea ce sărbătorim noi la Crăciun sau un moş Santa Claus etc., care nu are nici o legătură cu Naşterea lui Hristos? Este aceasta o sărbătoare lumească, redusă la cele lumeşti, la mâncăruri, la băuturi, la cadouri, la petreceri, la aşa-zise reuniri de familie, cu alte cuvinte este Crăciunul (în sensul de „Moşul Creator”) o simplă sărbătoare lumească, redusă la cele lumeşti? Nu are sensuri mult mai înalte care ar trebui cunoscute şi sărbătorite de creştinii noştri pravoslavnici?
Există şi acest marketing sufocant prin mass-media şi pe toate căile posibile care efectiv ne batjocoreşte şi încearcă să ne inducă tot felul de „sărbători" şi „motive de sărbătorire a Crăciunului" dar care nu au nici cea mai mică legătură cu sărbătoarea autentic creştină a Naşterii Domnului Hristos, care este, evident, o sărbătoare dumnezeiască. Personal cred că ar trebui cu orice chip să nu ne lăsăm influenţaţi şi seduşi de aceste campanii nenorocite de marketing etc., care efectiv încearcă cu orice chip să ne distorsioneze semnificaţia reală şi profundă, spiritual-religioasă, a Naşterii lui Hristos din Maica Domnului. Ce părere aveţi despre tehnicile şi metodele moderne tot mai insistente şi mai sufocante folosite pentru a se încerca, cu orice chip, devierea atenţiei mai mult sau mai puţin creştinului de la adevăratele semnificaţii pentru mântuirea lui personală şi a neamului omenesc ale Crăciunului, şi folosirea acestor metode pentru a induce creştinilor tot felul de „semnificaţii" ale Crăciunului, dar să fie obligatoriu cu totul altele decât adevărata semnificaţie creştină, iar dacă se poate chiar să nici nu se mai pomenească de Hristos şi de naşterea Lui? Ce atitudine ar trebui să avem faţă de aceste insistenţe perverse ale unora şi cum ar trebui să ne pregătim cu adevărat şi să sărbătorim cu adevărat, fiecare după putere şi nivel duhovnicesc, acest dumnezeiesc eveniment al Naşterii Domnului Hristos? Problema e că aceste personaje îi afectează cel mai mult pe copii şi rămân cu ideea că aceste sărbători sunt importante pentru că acum îşi fac apariţia Moş Crăciun şi pe Iepurele de Paşte, nicidecum gândindu-se la varianta religioasă a sărbătorilor (şi cred că foarte mulţi occidentali suferă de sindromul ăsta).
S-a pus prăznuirea Naşterii Domnului pe acea dată tocmai pentru a elimina sărbătoare păgână a Saturnaliilor şi acum se scorneşte un alt personaj fictiv care să abată atenţia oamenilor de la ce trebuie cu adevărat sărbătorit. Încă o dovadă a repăgânizării Europei. Mai nou, Moş Crăciun primeşte şi un fel de acatiste, copiii fiind îndemnaţi să-i scrie scrisori cu ce ar dori ei. Am citit şi condace (poezioare) de laudă la adresa lui Moş Crăciun. Mai trebuie doar să-i aducă ofrande pe jertfelnice instalate pe munţi.
Ia spuneţi-mi, aţi auzit şi de varianta politic-corectă, potrivit căreia nu Moş Crăciun, care era un rău şi un obtuz, ci Tanti Crăciuniţa a adăpostit-o pe Sf. Maria? Problema exact asta este: oamenii uită „latura religioasă" a sărbătorii! Ei uită ce este Crăciunul, de fapt, şi anume o zi onomastică: este aniversarea zilei de naştere a cuiva care a influenţat istoria mai mult decât oricare om. Inclusiv istoria ţării noastre! De ziua lui Eminescu, cei mici sunt duşi cu şcoala sau puşi să înveţe din creaţia lui. Foarte bine! Dar de ziua lui Iisus, se face acelaşi lucru, sau se uită? Aş adăuga faptul că oamenii sunt ajutaţi să uite: prin supermarketuri, prin magazine, ba chiar şi la poştă, tot ce găseşti sunt: crăciunei cu barbă, pitici, reni, brăduleţi, săniuţe, globuri, ciorăpei cu petice, iar mai nou: cotoroanţe din pluş ori desenate. Nimic despre Pruncul. Nimic despre Maică-Sa. Nimic despre tatăl Său adoptiv. Nimic, nici măcar despre păstori, magi, tămâie, aur, smirnă, leagăn, bou, asin sau iesle. Acuma, nu că aş fi eu conspiraţionist, dar nici nu prea cred ipoteza că toate acestea sunt rodul întâmplării…
Social Bookmarking













Legaturi (NE)primejdioase