Social • Neamu’ lu’ Boc şi Terorică

Despre Boc, ca şi despre Iliescu, se putea spune – şi mulţi ar fi băgat mâna-n foc – că-s fixişti într-ale lor (mă rog: eu aş spune că Boc e doar consecvent în fixaţii…) da’-s curaţi! „Sărac da’ curat” a fost formula câştigătoare a lui Ion Iliescu, chiar mai câştigătoare decât „Să trăiţi bine” a lui Băsescu, expresie ce s-a recunoscut chiar de propagandistul ei că, de fapt, a fost o ţeapă, fiind un soi de urare de tip „La mulţi ani”, şi că în nici un caz nu reprezenta angajamentul cuiva, din actuala putere, că ar fi ceva materializabil în interesul alegătorului român! Şi s-a văzut: când tai toate veniturile posibile, când măreşti taxele, accizele şi impozitele, şi înmulţeşti haraciurile şi tributurile, când omori sistemul sanitar şi cel de învăţământ, nu poţi decât să… „trăieşti bine”! Nu crezi? Întreabă-l pe Boc, ori pe Băsescu, şi de n-o zice aşa, să mă fluieri ca pe Udrea!

Boc venise în fruntea guvernului cu imaginea ardeleanului cinstit şi muncitor, şi chiar a tras de zor la coasă, la bardă, la orice, doar ca să demonstreze că-i şi el bun la ceva măcar muncă fizică, pentru că la meserie sau IQ i-a retezat-o des da’ zdravăn Curtea Constituţională cam de câte ori a avut ocazia. Mai rămăsese cinstea din el. Nu putea să spună cineva că, aşa cum e el (de-ţi vine să crezi că el a fost sursa de inspiraţie a bancurilor cu ardeleni…), s-a dedulcit la avantajele puterii. Ei, încet-încet, micuţul sprijinitor cu capul de ouă fierte paterne la vreme de Paşti, dă semne că i-a cam trecut şi cu atuul cinstei, ultima boroboaţă fiind plimbarea, cu elicopterul SRI, adică pe banu’ statului, a unei fiice şi a unui nepot. Bine-nţeles, ulterior s-au arătat şi o factură cu o chitanţă prin care se pare că s-ar fi plătit locurile din elicopter ale celor doi copii, dar bănuiala e că acestea au fost făcute DUPĂ ce începuse scandalul în presă, pentru a scăpa premierul cu faţa curată, ştiut fiind că, pentru chiar mai puţin, în ţările civilizate s-a lăsat cu demisii ale împricinaţilor, chiar şi la noi fiind relativ recent în memorie cazul ministrului Adomniţei.

Mare bulversare a produs însă cărătoarea vorbelor guvernamentale, care a intervenit pe televiziuni şi şi-a recitat „poezia”, printre altele menţionând că premierul a fost în limitele legii când a plimbat puştimea cu „libelula” SRI, dând inclusiv presupusul temei legal care i-ar fi permis să-şi ia copii la plimbare „în aer”.

Ei, aici e aici… Legea pomenită de către Ioana Munteanu, de funcţionare şi organizare a SRI, Legea nr. 14/24 februarie 1992 (actualizată), specifică, la art. 6, ultimul aliniat, cum că SRI „asigură protecţia antiteroristă a demnitarilor români  şi străini, precum  şi a altor persoane oficiale, conform normelor stabilite de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

Serviciul Român de Informaţii concură la realizarea protecţiei antiteroriste a demnitarilor gradaţi de Serviciul de Protecţie şi Pază, în situaţia când aceştia sunt vizaţi de ameninţări cu acte de terorism.

Serviciul Român de Informaţii poate asigura protecţie antiteroristă şi altor persoane, la cererea acestora, potrivit tarifelor convenite”…

Acum, de aici şi din situaţia creată de însuşi premierul Boc, apar nişte concluzii logice şi nişte întrebări…

Una dintre ele ar fi aceea că ar fi interesant de ştiut modul de calcul al preţului/loc de copil: s-a împărţit la 3 şi s-a-nmulţit cu 2? S-a pus şi TVA? S-a aplicat reducere pentru vârstă? Pentru că SRI nu prea poate tăia bilete pentru o cursă care fusese deja achitată integral de stat, în favoarea guvernului, pentru deplasarea premierului! În caz contrar, s-a plătit de două ori pentru aceleaşi locuri, ceea ce parcă nu-i în regulă!

O altă întrebare care se ridică, de exemplu, este de ce nepoţelul prim-ministrului ar fi vizat personal de o ameninţare cu acte de terorism – căci la aliniatul la care a făcut referire mândra cărătoare de palavre a guvernului (care şi ea a întrebat, la rândul ei, persoane din SRI care AR TREBUI să ştie cu ce se mănâncă legea de organizare şi funcţionare a însăşi instituţiei pe statele de plată căreia se află!) cam despre asta se vorbeşte în aliniatul şi articolul citat: „Serviciul Român de Informaţii poate asigura protecţie antiteroristă şi altor persoane, la cererea acestora”.

De aici derivă şi o altă legitimă serie de întrebări: de ce îl urmăreşte Terorică pe nepoţelul premierului? Şi de unde ştie SRI că ăl mic este urmărit de Terorică? L-a pârât careva? L-au filat „serviciili”? I-a fost pus telefonul sub urmărire? S-au primit telefoane sau scrisori de ameninţare? De unde ştie SRI că ăl mic e o potenţială ţintă teroristă? Şi ce a făcut ca să devină ţintă teroristă? N-a spălat bine buretele şi au rămas dâre pe tablă? Şi-a tras vreo colegă de codiţe? A trişat la şotron??? Sau doar pentru că e nepotul unui premier pe care niciun Terorică n-ar strica nici măcar o bombă falsă, de antrenament? Penibile explicaţii ca să acoperi ţâfnele mari ale unui premier mic! Sau, cum zice poporul român: „un prost aruncă o piatră-n baltă şi o mie de înţelepţi nu pot s-o scoată”…

Dar ar putea să fie şi o altă explicaţie, mult mai banală, dar mai realistă, rezultată din logica „briciului (sau lamei, după unii…) lui Occam (ori principiul parcimoniei): „entia non sunt multiplicanda praeter necessitatem” sau, ca să priceapă atât Boc, cât şi Terorică, „cea mai simplă explicație pentru un fenomen este de preferat”. Deh, asta e: unii au făcut şcolile înainte de a-şi da bac-ul ministrul Funeriu – ştiţi care: insul ăla care, sătul să fie codaş al oraşelor franceze, a venit să fie fruntaşul prin satul numit Românica…

Iar explicaţia cea simplă poate fi următoarea: oare nu care cumva lui Boc „i-au îngheţat picioarele”, cum zic americanii, şi a început să tremure la gândul că, la o înghesuială, fie ea şi pe şosea, să priceapă oamenii pe cine au partener de trafic şi să-l ia la-ntrebări într-un mod care „să-i gâdile urechile într-un mod neplăcut”, cum ar zice un necalificat pedagog de şcoală nouă, gata reformată de musiu Funeriu? Pare mai plauzibilă varianta că Milică ot Răchiţele, fiul bocănitorului cu oul de Paști în scăfârlie, a-nceput să simtă în ceafă suflarea fierbinte a cetăţeanului de rând care, cu doar câteva zeci de ore mai-nainte, o fluierase şi o luase cu huo plin de conştiinciozitate, din rărunchi, pe pupila (parc-aşa se scrie, cu „u” ca primă vocală, nu altfel…) prezidenţială cea blondă care s-a expus la gala de box cam cum era bancu-acela (da’ despre fotbal) când, în faţa tribunelor nemulţumite, s-a ridicat o altă blondă spunând: „Eu sunt mamaaa!”… Şi, vă daţi seama, nu se făcea să aibă martori minori şi din familia proprie la o eventuală scărmăneală pe care i-ar fi administrat-o nişte şoferi în trafic, cu toată bunăvoinţa celor câţiva slujbaşi care-i asigură protecţia! Fuga-i ruşinoasă, dar e sănătoasă, aşa că e de preferat un elicopter – dacă nu merge spre Târgovişte…

O altă întrebare desprinsă din explicaţia Ioanei Munteanu (din Cluj şi ea, se ştieee!) ar fi: având în vedere că la lege scrie – citez –: „Serviciul Român de Informaţii poate asigura protecţie antiteroristă şi altor persoane, la cererea acestora, potrivit tarifelor convenite”, n-ar fi interesant ca să vedem şi o copie după cererea scrisă făcută de către nepoţelul premierului? Sau a fost o cerere verbală, analizată instantaneu de către factorii competenţi din SRI, căreia i s-a acordat tot instantaneu rezoluţia şi i s-a dat aprobarea de îmbarcare în elicopterul care-l mai cărase înainte şi pe însuşi Băsescu? Ori nu sunt luate în calcul cererile redactate către SRI de un minor? I-o fi făcut-o tatăl său, sau însuşi premierul? A fost scrisă de mână, la maşină, sau listată la imprimantă? Păi, dacă nu e cererea făcută, iar nu-i bine, pentru că legea prevede ca pasagerul (sau, minor fiind, un părinte ori tutorele său) să ceară protecţia antiteroristă, deci, dacă hârtia lipseşte, iar nu-i legal…

Oricum: toată poliloghia de mai sus a fost generată de lipsa de responsabilitate a unui pseudo-premier, ce, de frică să nu care cumva să rămână ca şi singur în mijlocul vreunei mulţimi ostilizate de faptele sale, plus că o fi simţit nevoia să se dea şi mare cu ce poate face el ca ocupant al scaunului de premier, n-a mai stat să gândească şi la consecinţele faptelor sale, şi a acţionat, ca de obicei, tipic băsist: sub impulsul primului scurt-circuit neuronal. Restul sunt doar vorbe, ca să-i acopere spatele sau, din contră, ca să demonstreze că, de fapt, realitatea e ca care se vede: aceea că regele e gol…

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta