Social • Oameni care părăsesc străzile doar din cauza gerului

Unora dintre semenii noştri, viaţa le-a jucat o festă. Şi mor pe stradă pentru că… nu e treaba noastră că au dat de necaz. Şi totuşi, ei sunt rănile sângerânde ale oraşelor din România. Aşteptăm să le cureţe statul, asociaţiile, fundaţiile. La rândul lui, statul aşteaptă. Sincer, nu ştiu ce, dar aşteaptă. Probabil să vină UE să dezinfecteze străzile, gările, parcurile... Până atunci oferă soluţii temporare.

Sunt oamenii cărora nu li se vorbeşte frumos niciodată. Răspund la fel de urât şi reacţionează cum nici nu te aştepţi. Au o viaţă ratată, lipsită de siguranţa zilei ce va urma. Nu ştiu nici măcar dacă şi cât mai au de trăit. Fac lucrurile din inerţie şi aproape că nici nu-i mai interesează încotro se îndreaptă. Au nevoie de compasiune şi acceptare. Sunt printre ei oameni care au pierdut totul într-o clipă, oameni atât de deznădăjduiţi încât pentru ei viaţa nu are rost. Nu pot explica acest sentiment pentru că nu l-am trăit. Sunt oameni pe care îi cunoaştem, îi întâlnim mereu, în fiecare zi la semafoare, în parcări, printre blocuri, în gări sau autogări. Îi ocolim pentru că sunt mizerabili, au un miros insuportabil.

Au fost nevoiţi să ajungă aici

Nu vorbesc despre cei care trăiesc din cerşetorie. Vorbesc despre cei care au strada drept casă. Copii, femei, bărbaţi. Orfani, bolnavi, flămânzi, micuţi abandonaţi de părinţi. Tineri, debusolaţi după plecarea din orfelinate. Bătrâni, alungaţi de familiile copiilor lor. Cu priviri goale, fără expresie. Sunt trişti, uneori plâng, de cele mai multe ori tac. S-au resemnat. Cu privirea plecată aşteaptă o bucată de pâine. Nu o cer, dar o caută în pubele. Mănâncă resturi şi fumează chiştoace. Adună cutii de carton. Pentru foc, atunci când zilele şi nopţile sunt reci. Au fost nevoiţi să ajungă aici. Există oameni, în special femei şi copii care au fost obligaţi să ajungă pe stradă, snopiţi în bătaie. Nu au nici o legătură cu alcoolul, prostituţia sau alte nenorociri. Poveştile bătrânilor sunt la fel de triste. Fie au fost alungaţi de copii după ce au primit casele părinteşti, fie vreun vânător de locuinţe a pus mâna pe gospodăriile lor. Despre toţi aceştia este vorba. Lor, viaţa le-a jucat o festă. Şi mor pe stradă pentru că… nu e treaba noastră că li s-a întâmplat vreun necaz. Şi totuşi ei sunt răni sângerânde ale oraşelor din România. Aşteptăm să le cureţe statul, asociaţiile, fundaţiile. La rândul lui, statul aşteaptă. Sincer, nu ştiu ce, dar aşteaptă. Probabil să vină UE să dezinfecteze străzile, gările, parcurile... Până atunci oferă soluţii temporare.

“Avem condiţii foarte bune, frigul nemaifiind astfel o problemă”

Gerul din ultimele zile a însemnat mai multe solicitări şi pentru Casa Iris din municipiul Târgu Jiu. Au făcut focul din cutiile de carton strânse de a lungul timpului, dar în zadar. Nu au mai rezistat, oricât de tare ar fi luptat împotriva vremii năprasnice. Gorjenilor care nu au o locuinţă şi nici un fel de venit, le-a fost deschisă uşa adăpostului. E temporară soluţia, dar pentru fiecare dintre aceste persoane, ajutorul autorităţilor este mană cerească. Centrul are o capacitate de cazare pentru 32 de persoane, iar acum nu mai puţin de 22 de năpăstuiţi locuiesc aici. Au un adăpost deasupra capului şi beneficiază de asistenţă psihologică. Trişti şi gârboviţi, tineri, vârstnici sau copii, toţi cei năpăstuiţi au găsit un sprijin în aceste zile friguroase. „În prezent, sunt cazate 22 de persoane, dintre care şapte copii, însă avem locuri să primim dacă mai avem solicitări. Avem condiţii foarte bune, există o sală de mese, o bucătărie cu frigider şi aragaz acolo unde oamenii îşi pot găti şi depozita alimentele, iar solicitanţii au parte de căldură, frigul nemaifiind astfel o problemă”, a precizat Alina Truşcă, director adjunct al Direcţiei de Protecţie Socială Târgu-Jiu. De asemenea, aceştia primesc sprijin pentru găsirea unui loc de muncă, existând în cadrul unităţii personal calificat în domeniul serviciilor sociale.

Fără mic dejun

Centrul de urgenţă pentru persoanele fără adăpost este funcţional de mai bine de un an şi are două dormitoare, o sală de mese, două grupuri sanitare cu câte trei duşuri, o bucătărie şi un cabinet medical. Persoanele care nu au un venit lunar, beneficiază de prânz şi cină de la Cantina de ajutor social, renunţându-se la micul dejun din cauza lipsei posibilităţilor financiare. Legea spune că fiecare persoană care solicită cazare nu poate sta în cadrul centrului mai mult de 60 de zile. Reprezentanţii Direcţiei de Protecţie Socială Târgu-Jiu asigură însă, că dacă au locuri, nevoiaşii pot rămâne o vreme mai îndelungată. În perioada de iarnă, costurile lunare de întreţinere ale Casei Iris se ridică la suma de 5.000 lei, bani acordaţi din bugetul local.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta