Social • OTITA

Definiţie:

 

Otita reprezintă un proces inflamator al conductului auditiv extern (în cazul otitei externe acute) sau al casei timpanului (otita medie acută).

 

Cauze:

 

Otita externă acuta este o afecţiune foarte frecvenţă, întâlnită în special în timpul verii, după scăldatul în bazine sau piscine şi reprezintă o infecţie cu stafilococ sau bacil. Otita medie este secundară sau concomitenta unei rinite acute virale; în forma supurata este mai frecvenţă la copii şi apare în special în perioada iernii.

 

Tipuri:

 

Otita externă acuta afectează conductul auditiv extern. Otitele medii acute îmbrăca mai multe forme, fiind infecţioase sau seroase şi se localizează în casa timpanului.

 

Simptome:

 

În cazul otitei externe acute, durerea poate îmbracă o formă localizata sau difuză. Bolnavul acuza dureri puternice care provoacă insomnii. Acestea sunt agravate de mişcarea urechii, în timpul mesei. Deseori afecţiunea este asociata cu starea febrilă. În cazul durerilor difuze, bolnavul simte o senzaţie de arsură, însoţită curând de dureri locale. Tipul clasic de descriere a simptomelor este cel al otitei acute la copil. Aceasta începe prin faza congestiva, în care bolnavul prezintă febră, hipoacuzie (slăbirea auzului) moderată. În stadiul următor, care se instalează în câteva ore sau în maxim două-trei zile de la debut, otita se manifesta prin dureri intense, pulsatile, stare generală alterata, insomnie, lipsa poftei de mâncare, transpiraţii. În etapa de vindecare starea de normal revine ușor-ușor.

 

Diagnostic:

 

Diagnosticul se bazează pe simptomatologia menţionată şi pe examenul medical clinic, care pune în evidenţă modificările prezente la nivelul urechii. Medicul de familie şi medicul specialist ORL vor recomanda examene medicale suplimentare când este cazul.

 

Tratament:

 

Tratamentul otitei externe consta în instilații locale cu alcool boricat soluţie 4%, în asociere cu administrarea de antibiotic (eritromicina, oxacilina). Deseori, trebuie investigat, la recomandarea medicului ORL-ist, terenul pe care survine această infecţie ce uneori îmbracă un caracter recidivant. În aceste cazuri, cercetarea glicemiei poate evidenţia un diabet ignorat. În cazul otitei medii acute supurate, frecvent întâlnită la copii, tratamentul local consta în instilații locale de glicerină boraxată sau soluţie de boramid, 10 - 15 picături calde, aplicate de 3-4 ori pe zi. Concomitent, se urmează un tratament rinofaringian, cu vasoconstrictoare sau dezinfectante (Rinofug, Bixtonim, Fedrocaină, Mentorin, antibiotice sub forma picăturilor din soluţii de Neomicina sau altele).

De regulă, trebuie evitată instilarea în nas a antibioticelor uzuale cum ar fi penicilina sau streptomicina, care induc reacţii alergice, determinând imposibilitatea utilizării lor în viitor. Durerea este deseori nocturnă şi cedează parţial la aplicarea de căldura locala (săculeţ cu sare încălzita), ulei cald instilat în ureche, antitermice (aspirină, paracetamol), sedative (luminal). Tratamentul general consta în administrarea de antibiotice (penicilina sau eritromicina), asociate cu Biseptol, aspirină, paracetamol. Otita prost tratată cu antibiotice poate realiza o evoluţie mascată, cu dispariţia semnelor subiective şi generale. Otita corect tratată cu drenaj realizat de medicul ORL-ist duce la vindecare fără complicaţii în două-trei săptămâni.

 

Statistici: Incidenţa complicaţiilor otitelor acute este net scăzută sub influenţa introducerii tratamentului cu antibiotice. Totuşi, diagnosticarea lor precoce este imperios necesară în optimizarea rezultatelor terapeutice. Majoritatea complicaţiilor (76%) sunt datorate unor forme mai grave, fata de situaţia din trecut (înainte de apariţia antibioticelor), când majoritatea (52%) apăreau ca urmare a otitelor acute. Printre complicaţii se număra meningita, abcesul cerebral, surditate. Rata mortalităţii a scăzut de la 35% în epoca preantibiotică, la 5% actualmente.

Recomandări: Este foarte importanta prevenirea reinfectarii urechii, evitându-se manevrele de curăţare cu obiecte improvizate – băţ de chibrit, scobitoare etc., ce pot produce leziuni şi infecţii. Bolnavul trebuie să ştie că la primul semn de suferinţă trebuie să se prezinte la medic.

Otita parţial tratată duce la diminuarea auzului sau chiar surzire.

 

Tratament naturist

 

Frunzele de podbal [tussilago farfara]: o plantă care creşte pe locuri umede, uşor de recunoscut datorită faptului că are o singură floare, galbenă, care răsare din pământ înaintea frunzelor, fac minuni în bolile de urechi.

Bine spălate în apă, frunzele de podbal se bagă în centrifugă, iar sucul obţinut se pune cu pipeta în urechi, seara la culcare, i de două ori pe zi. La fel de bun este şi Bitterul suedez care are, în plus, avantajul că întăreşte şi auzul. Băgaţi în urechi dopuri de vata îmbibate cu Bitter suedez după ce în prealabil v-aţi uns cu alifie de gălbenele.

 

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.