Social • Pancreatita – boala greşelilor de alimentaţie

Pancreatita este o îmbolnăvire a pancreasului care constă dintr-un proces inflamator, cu modificări degenerative şi cu o evoluţie spre fibroză pancreatică. Boala survine după alte afecţiuni ca: boli hepato-biliare (hepatita epidemică, malarie, litiază biliară, colecistite), ulcere gastro-duodenale penetrante, stări septice, unele boli infecţioase (febra tifoidă, parotida epidemică), alcoolism cronic şi mese copioase încărcate cu grăsimi animale.

Simptomele îmbolnăvirii constau din tulburări digestive: scaune cu diaree, balonări, greţuri, anorexie (faţă de pâine, grăsimi şi carne), dureri violente în partea superioară a abdomenului, cu iradieri spre stânga. De asemenea, se constată o slăbire rapidă a corpului, cu topirea musculaturii membrelor. În timpul crizelor dureroase, care pot dura 2-4 zile, pot să apară senzaţii de foame, stare de nelinişte, convulsii, tremurături, tulburări neuropsihice, transpiraţii excesive. Uneori evoluează spre icter, glicemie crescută, prăbuşirea tensiunii arteriale şi chiar cancer pancreatic, ce ridică mult rata de deces.

Principalii factori care declanşează pancreatitele sunt: alcoolismul, greşelile de alimentaţie sau reacţiile chimice în care enzimele pancreasului sunt activate de refluxul biliar. De asemenea, intervin infecţiile secundare ale canalelor pancreatice. Toate acestea provoacă leziuni anatomo-patologice ale pancreasului, care duc la edeme (umflături), hemoragii, supuraţii de suc pancreatic şi necrozări până la distrugerea ţesutului parenchimatic al pancreasului.

După modul de manifestare, pancreatitele pot fi acute sau cronice.

Pancreatita acută este o suferinţă digestivă dramatică, care poate duce la decesul bolnavilor în 20% din cazuri. Frecvenţa medie pe glob este de 60-2.000 de cazuri la un milion de locuitori, fiind mult mai ridicată la bolnavii de SIDA (peste 40.000 de cazuri la un milion). În România, frecvenţa este mică (77 de cazuri la un milion de locuitori), dar mortalitatea este destul de ridicată, cu pondere maximă în jurul vârstei de 35 de ani la bărbaţi şi 55 de ani la femei.

Forma acută a bolii poate fi catarală (pancreas infecţios Klippel), care apare în cursul bolilor infecţioase sau hemoragică, o afecţiune gravă, cu declanşare bruscă, dureri violente epigastrice, supraombilicale, vărsături, transpiraţii reci, scăderea tensiunii arteriale şi a pulsului, hiperglicemie, agitaţie, nas subţiat şi ochi încercănaţi. Boala evoluează rapid până la stare de colaps şi se termină letal în 2-3 zile.

Factorii favorizanţi ai pancreatitei acute sunt litiaza biliară (mai ales la femei), alcoolismul (peste 100 ml zilnic pe perioade lungi), intoxicaţii cu insecticide organo-fosforice, infecţii cu unele bacterii şi ascarizi, lupus eritematos, excesul unor medicamente (nitrofurantoina, furosemid, paracetamol, salicilaţi, tetraciclină, eritromicină). Mai influenţează negativ traumatismele abdominale şi intervenţiile chirurgicale ratate. La analize se constată creşterea grăsimilor şi a leucocitelor din sânge (circa 15.000-20.000/mm.c.)

Pancreatita cronică este o boală inflamatorie evolutivă, caracterizată prin fibroză şi atrofierea progresivă a parenchimului pancreatic. Afecţiunea este mai frecvenţă la bărbaţii cu vârsta medie de 45 de ani şi la femei în vârstă de circa 38-40 de ani. Boala se cronicizează prin leziuni degenerative, cu evoluţie spre scleroză şi insuficienţă pancreatică. După 20 de ani de evoluţie, majoritatea ajunge la 50%, iar incidenţa cancerului pancreatic atinge 4%.

Cauzele principale ale bolii constau din consumul exagerat de alcool şi de alimente bogate în grăsimi animale, care declanşează crizele brutale. Manifestările constau în dureri de epigastru, până la umăr, greţuri, vărsături, balonări, flatulenţă, diaree în alternanţă cu constipaţia, anorexie faţă de grăsimi, transpiraţii reci, paloare, ameţeli, anxietate, senzaţie de foame.

Evoluţia pancreatitei cronice este de lungă durată, când apare slăbirea accentuată a organismului, litiaza biliară, litiaza pancreatică, diabet zaharat, osteoporoză, polinevrite, stări de agitaţie, tulburări psihice şi depresii.

Pe lângă aceste două tipuri de boală mai există pancreatita ereditară, cea care apare de foarte timpuriu, la vârsta de 10-12 ani, în mod egal la ambele sexe, fiind transmisă de o anumită genă dominantă. Se asociază cu o incidenţă crescută a carcinomului pancreatic.

Cancerul pancreatic este o afecţiune destul de frecvenţă (4,2 % din mortalitatea produsă prin cancere), mai ales între vârstele 50-70 de ani, cu predominanţă la bărbaţi.

Această boală, întâlnită foarte des în ţările dezvoltate, este produsă de consumul mare de tutun, alcool şi lipide, cu conţinut ridicat în acid linoleic şi apare mai frecvent la persoanele care lucrează în industria şi manipularea insecticidelor, în prelucrarea petrolului şi în fabricarea aluminiului.

Se prezintă sub formă de adenocarcinom, cu localizare în capul pancreasului. Ca simptome specifice apar: anorexie progresivă, greţuri, vărsături, meteorism abdominal, constipaţie în alternanţă cu diaree, dureri epigastrice violente. Când boala invadează celulele secretoare de insulină de la baza pancreasului, apare diabetul zaharat. Evoluţia este foarte rapidă, ducând la icter obstructiv cu dureri foarte intense, ascită, prurit tegumentar, tromboflebită, paliditate, slăbire generală rapidă, anemie extremă, metastaze şi deznodământ letal, după 6 luni până la trei ani.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta