Social • Peroanele cu dizabilităţi, provocate la fiecare pas

Periodic îşi stabileşte întâlniri cu angajatorii gorjeni. În anul 2009, a vorbit cu cei care au peste 50 de angajaţi şi care, potrivit legii, ar trebui să angajeze persoanele cu dizabilităţi. Mircea Andrei, preşedintele Asociaţiei Persoanelor cu Handicap din Oltenia, căci despre el este vorba, a explicat tuturor că angajarea unei persoane cu handicap reprezintă câştigarea unei persoane valoroase pentru aceea unitate economică. Potrivit acestuia, din cauza problemelor sale, un astfel de angajat va dori mereu să demonstreze că face faţă muncii în care este încadrat. Avem, în judeţul Gorj, nu mai puţin de 300 de persoane cu dizabilităţi care muncesc şi sunt apreciaţi de ceea ce reuşesc să facă. Sunt oameni care au depăşit mediul lor familial, au refuzat izolarea şi au pătruns în societate. Nu le-a fost teamă că vor fi percepuţi altfel.

Legea obligă şi tot legea oferă alternative

Potrivit legislaţiei în vigoare, firmele cu peste 50 de angajaţi, sunt obligate să găsească  loc şi persoanelor cu dizabilităţi. Să aibă “4% salariaţi din rândul persoanelor cu handicap”. Astfel, la fiecare 50 de angajaţi, ar trebui să fie două persoane cu handicap. Acest lucru este valabil din ianuarie 2006. Angajatorii au avut aşadar patru ani la dispoziţie să-şi dezvolte cultura în acest domeniu. Au reuşit doar cei care au vrut cu adevărat să înţeleagă drepturile celor care au astfel de probleme medicale. Celor care nu doresc să aibă în unitate persoane cu dizabilităţi, li s-a oferit alternative. Ei pot plăti obligaţii la bugetul de stat sau pot contracta produse şi servicii de la unităţi comerciale protejate. “La noi, încurajarea angajării persoanelor cu handicap este stabilită prin lege. Sunt necesare eforturi speciale pentru a promova accesul persoanelor cu dizabilităţi la muncă. Asta pentru că tot leagea oferă variante angajatorilor care nu vor să aibă în echipă astfel de oameni”, a precizat Mircea Andrei.

Statul vine cu facilităţile

Dincolo de dreptul fiecăruia dintre noi la o viaţă decentă, există şi motive temeinice pentru care angajatorii gorjeni ar trebui să fie interesaţi de recrutarea personalului din acest segment al populaţiei. Potrivit lui Mircea Andrei, cei care au angajat persoane cu dizabilităţi au remarcat seriozitatea acestora. Pe de altă parte, statul oferă firmelor respective o serie întreagă de facilităţi fiscale. “Deducerea, la calculul profitului impozabil, a sumelor aferente adaptării locurilor de muncă protejate şi achiziţionării utilajelor şi echipamentelor utilizate în procesul de producţie de către persoana cu handicap; deducerea, la calculul profitului impozabil, a cheltuielilor cu transportul persoanelor cu handicap de la domiciliu la locul de muncă, precum şi a cheltuielilor cu transportul materiilor prime şi al produselor finite la şi de la domiciliul persoanei cu handicap, angajată pentru muncă la domiciliu; decontarea din bugetul asigurărilor pentru şomaj a cheltuielilor specifice de pregătire, formare şi orientare profesională şi de încadrare în muncă a persoanelor cu handicap; precum şi subvenţia de la stat, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 76/2002 privind “sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă”, cu modificările şi completările ulterioare.

Drepturi care niciodată nu vor fi respectate

Indiferenţa angajatorilor nu mai uimeşte pe nimeni. Nici nu e cazul. Pentru că până să ajungă la locul de muncă, o persoană cu handicap trebuie să treacă prin tot mai multe etape. Puţine sunt, în municipiul Târgu Jiu, blocurile cu rampă. Aşa că întâlneşte un prim obstacol chiar la ieşirea din casă. Trebuie apoi să urce în troleibuz. Şoferul se enervează dacă îl întrebi de rampă, iar pasagerii sunt atât de grăbiţi, încât nici nu observă că cineva chiar are nevoie de sprijin. În cazul în care se deplasează cu maşina personală, sigur locurile rezervate pentru ei sunt ocupate. “ Nu ni se respectă nici aceste minime drepturi. De fiecare dată întâmpinăm obstacole. Şi aşa sunt puţine locurile rezervate nouă, dar nimeni nu înţelege asta”, a mai spus Andrei. Aşa că, societatea civilă are o mare parte din vină pentru că nici măcar nu încearcă să-i sprijine pe aceşti oameni. Statul face o nouă încercare în acest sens. Noi ordine şi alt set de responsabilităţi. Aşa se face că, până la sfârşitul anului 2010, autorităţile şi operatorii de transport feroviar de călători vor trebui să ia măsuri pentru adaptarea mijloacelor de transport în comun la nevoile persoanelor cu handicap. Aceeaşi obligaţie va reveni şi operatorilor de taxi. Aceştia trebuie ca, în şase luni de la intrarea în vigoare a actului normativ, să asigure cel puţin o maşină adaptată transportului persoanelor cu handicap. Nici operatorii de telefonie nu scapă! Aceştia vor trebuie să adapteze cel puţin o cabină de telefonie publică pentru a permite accesul persoanelor care utilizează fotoliul rulant.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta