Social • Povestea „Serilor la Brădiceni”

Şi a fost la început cartea aceea kairotică intitulată Serile la Brădiceni. După care, la curtea-mi cu prieteni, au început să vină pe rând Constantin Codiţă, Alex Gregora, Viorel Gârbaciu, George Niculescu, Ion Cepoi, Ion Căpruciu, Emil Paraschivoiu, Ioan Flora, Gheorghe Grigurcu, George Drăghescu, Alexandra Andrei, Florin Pavel, Ionel Nistorescu, Olimpia Bratu, Costel Mircioiu, Ion Predoşanu, Doru Strâmbulescu, Ion Trancău, Silviu Doinaş Popescu ş.a.

Prima ediţie a însemnat, în perspectiva celor ce vor urma, şi au şi urmat cu o regularitate exactă, fundamentarea unei manifestări orgolioase dar fericit gândite. În primul rând, s-au relevat „pionierii” tradiţiei interbelice, printre cei dintâi scriitori brădiceneni numărându-se Nicolae al Lupului, Constantin I. Goga, Ionel Buligan, ori Sabin Velican. În al doilea rând, ambiţioasa „arătare” pentru cei invitaţi de aiurea, a valorilor „localismului nostru creator” – ca să-l citez pe Nicolae Diaconu. Şi astfel n-a fost atunci întâia toamnă în care Doamna Poezie se abătea, strategic, pe la Brădiceni, precum cândva pe la Mirceşti. Fireşte niciodată cu atâta forţă-conştientă! – fizică, iuţeală şi avânt, ca-n acel septembrie 1997, de Sfânta Mărie Mică. Un viitor trebuia să-i propunem „Atelierului” nostru. Căci, dacă socotim gruparea scriitoricească gorjeană, „columnistă”, din an în an, tot mai îndârjită, tot mai motivată estetic, în cursă ascendentă de consacrare, şi adăugăm pe toţi prietenii din cele patru zări şi din toată românimea, încredinţaţi am fost că n-am greşit.

Adeverirea ulterioară s-a vădit a fi avut origine inspirată şi realmente iniţiatică. În editorialul celui de-al doilea număr al „Serilor la Brădiceni” scriam, deloc cu emfază, că Atelierul îşi propunea, că „Serile...” îşi propuneau, să-i îmbie pe vestitorii poeziei celui de-al treilea mileniu la ceasuri de veghe sau de reculegere şi – de ce nu? – de creaţie în cadrul ritualic al vetrei brădicenene: una de expresie triadică bazată pe ...trinomul religie-filosofie-artă, pe meleagurile lui Brâncuşi şi, indirect ale lui Arghezi, în descendenţa cărora o nouă generaţie de scriitori şi artişti autohtoni şi-a întemeiat dreptul la existenţa literară şi europeană.

În 1998, preşedintele juriului a fost D.R. Popescu, iar membrii Anatol Ciocanu, Radu Cârneci, Florea Miu, Gabriel Chifu, Luiza Seche, Vasile Băran. Laureatul desemnat: Ion Horea, care va expedia organizatorilor în octombrie 1999 două scrisori de mulţumire şi apreciere, ce-l secondau pe C. Stănescu din „Adevărul literar şi artistic”. Dar spicuiesc din cea dintâi epistolă a celui de-al doilea laureat al „Serilor la Brădiceni”. „Pentru mine, drumul la Brădiceni a însemnat un dar care nu se poate echivala decât cu o posibilă mântuire fie şi numai pentru un timp, în apăsările de toate felurile care impun tăcere, recluziune, înţelepciune, regăsire de sine.”

Pentru cea de-a treia ediţie D. R. Popescu, Ion Horea şi ceilalţi au decis ca laureat absolut pe inegalabilul şi copleşitorul Radu Cârneci. La această a treia ediţie din 1999 colocviul „Poetul şi cetatea la sfârşit de mileniu” a avut ca participanţi pe primarul Nicolae Ciolacu, pe Petre Popescu-Gogan, Carmelia Leonte, Lucian Tamaris, Petre Popa, Ion Horea, Petre Ghelmez, Radu Cârneci, Paula Romanescu, Nicolae Dragoş, Aureliu Goci, Al. Florin Tene, Radu Bogdan, iar dintre gorjeni – moderator fiind cel care redactează eseul de faţă: pe Alex Greogora, Spiridon Popescu, Ion Căpruciu, Aurel Antonie.

Dar ce cărţi s-au lansat la cea de-a treia ediţie a „Serilor la Brădiceni”? Titluri, unul şi unul: „Războiul estetic” de Anghel Dumbrăveanu, „Bătăi în dungă” de Ion Horea, „Heraldica iubirii” de Radu Cârneci, „Cvartet” de Petre Ghelmez, „Văd şi mărturisesc” de Grigore Vieru, „Rugă de ostatec” de Anatol Ciocanu; „Zestre pentru înălţare” de George Drăghescu, „Un tablou de intersecţii” de Vasile Ponea, „Ochiul înrourat” de Zenovie Cârlugea. Un prim moment inaugurativ l-a constituit lansarea colecţiei bilingve româno-franceze: Les soirées à Bradiceni”, în realizarea Paulei Romanescu, care a cuprins două antologii din opera lirică a lui Gelu Birău şi a subsemnatului, care a/am lansat simultan şi ediţia bibliofilă de versuri proprii „Cel de-al doilea Eden”.

Însă lanţul ideilor materializate a fost mai... lung. Căci s-au instituit: Moara de  Grâne şi Poezie, Casa Poeziei, Uliţa cu patru poeţi (în moară, Anghel Dumbrăveanu avea să rostească solemn: „Păi, asta e moara de timp, din care secundele fiinţei noastre măcinate devin poezie, cum boabele de grâu: făină). La Căminul Cultural „Serile la Brădiceni” s-au pus bazele „Bibliotecii Serile la Brădiceni” şi ale Tezaurului Manuscriselor de la Brădiceni, donatori generoşi fiind: Petre Ghelmuz, Ion Horea, Florentin Popescu, Anghel Dumbrăveanu, Vasile Smărăndescu, Lucian Tamaris, Anatol Ciocanu, Jeana Morărescu, Paula Romanescu, Dragoş Morărescu, Radu Cârneci. Apoi la orele 16, la Casa Memorială „Constantin Brâncuşi” s-a vizionat un recital de poezie românească, rostit ori cântat de actorii George Drăghescu şi Ion Alexandrescu şi de cantautorul basarabean Vasile Bulicanu. Şantierul de creaţie lirică de la Muzeul Etnografic Curtişoara a fost ultima acţiune a proiectului prelungit în Studioul de Radio Târgu-Jiu la emisiunea „Curtea cu prieteni” a lui Viorel Gârbaciu.

Momentele de vârf ale încununării poetului şi traducătorului Radu Cârneci din biserica din Drăgoeşti-Brădiceni cu „Cununa poeziei româneşti” şi cu trofeul „Serile la Brădiceni”, realizat, ca obiect de artă – unicat, de artistul plastic Mihai Ţopescu, ca la Struga – „Serile la Brădiceni” fiind oglinda adaptată a celor de la Struga – preotul Pantelimon Chiată a oficiat ceremonialul creştin ortodox de sfinţire şi binecuvântare a poetului şi a poeziei. Deloc întâmplător, în rugăciunea sa, părintele a rostit o dată cuvântul „cunună” şi apoi de două ori „coroană”, căci „Serile la Brădiceni” s-au desfăşurat având ca efigie sacră versul macedonskian: „Poetul e un rege şi merită un tron”.

Înmânând Cununa şi Tofeul, poetul Ion Horea a grăit: „În Gorjul binecuvântat de geniul lui Brâncuşi, în zarea Hobiţei şi încununarea munţilor, Brădicenii şi brădicenenii ne-au oferit şi anul acesta acele ceasuri de bucurie spirituală, a căror bătaie de clopot anunţă pe mai departe cinstirea poeziei”. Ca la cea de-a patra ediţie, din 2000, Anghel Dumbrăveanu, fiind el însuşi marele laureat, alături de Petre Ghelmez, să declare: „Sunt bucuros şi încântat că am participat la manifestările culturale ale celei de-a patra ediţii, organizată judicios şi generos, într-un sat legat, peste timp, cu Bredicenii din Banat”: O definiţie idiomatică şi paradigmatică a „Serilor...” avea s-o dea atunci Paula Romanescu: „De ce să nu devină Bredicenii altă Columnă pe care nici o rugină să n-o întineze vreodată: Columnă de cânt cu trainice rădăcini de dor românesc, copac în care păsările măiastre ale pământului tot să se adune toamna la „Serile la Brădiceni” înainte de marile migraţii spre zări în care doar cântului îi este dat să ajungă?”

Şi această a patra ediţie a Atelierului a avut consistenţa anticipată. S-au lansat: „Elogiul tinereţii” de Valentin Taşcu „Solstiţiul Câinelui” de Viorel Mirea; „O linie aproape neagră” de Mircea Bârsilă; „Materis” de Marius Olaru, „Lungul poem haiku de o mie de strofe” de Marius Marian Şolea, „Pe branţuri de sticlă” de Vasile Vasiescu; „Încoronare” de Marin Sorescu (ediţie îngrijită de George Sorescu). Elogiile pentru cei doi laureaţi: Anghel Dumbrăveanu şi Petre Ghelmez au fost aparţinut criticului Mircea Tomuş şi poetului Ioan Flora. Cel dintâi a desenat, cu sensibilitate şi vocaţie hermeneutică, spaţiul poetic neconvenţional propus de Atelierul Naţional de Poezie „Serile la Brădiceni”, care reîntoarce poezia la sursele ei primordiale, la rostul şi înfăţişarea dintâi, la natură şi fiinţă, astfel textul poetic doar rescriindu-se pre sine, ci nu fiind scris ca o ruptură din Marele Tot. Pe puntea de la Râul Morii de Grâne şi poezie, Ioan Flora a exclamat: „Poetul e un om singur, înconjurat de ziduri albe, câtă vreme, undeva, pe nişte dealuri negre înfloresc merii a doua oară”. Colocviul „Poeţii şi poezia în pragul mileniului III”, de la Căminul Cultural din Brădiceni, având ca moderatori pe Mircea Tomuş şi Anghel Dumbrăveanu, s-a dovedit util şi extrem de incitant, problemele dezbătute ţinând de manifestarea noutăţii în poezie, de aria ei culturală, de impactul ei asupra cititorilor. Au intervenit: Mircea Bârsilă, Viorel Mirea, Valentin Taşcu, Paula Romanescu, Jeana Morărescu, Ioan Flora, Ion Hirghiduş, Zenovie Cârlugea. Mănăstirea Tismana a dăruit oaspeţilor din măreţia sacralităţii ei, vizita fiind concepută ca un <<atelier>> de creaţie lirică, de dialog cu muntele, pădurea, iarba, pârâul, grădina raiului de la Cioclovina şi cu însuşi Dumnezeu, sub bolţile mănăstirii, ale muzeului, în sunetul toacei de lemn a unei maici care-şi chema surorile la ruga de seară.

Laureaţii celei de-a V-a ediţii au fost Mircea Tomuş şi George Ţărnea. Ceremonialul, similar celui de la Struga, resacraliza astfel munca poetului şi a criticului de poezie, reamintind oamenilor că ei sunt mesagerii divinului pe pământ. În Moara cu Grâne şi Poezie, pelerinajul poetic şi-a aflat un popas contemplativ şi reflexiv, căci dacă timpul nostru nu e, nimic nu e. Puntea de peste râu, bătrână şi ea ca şi Moara (peste 200 de ani), a reunit încă o dată, realitatea şi ficţiunea / imaginarul, veghea şi depărtarea, satul şi Orizontul tălăzuind mioritic, profanul şi sacrosanctul. Lângă Şcoala Primară „Constantin Brâncuşi” din Brădiceni s-a dezvelit şi sfinţit placa omagială „Maria Diaconescu – mama sculptorului Constantin Brâncuşi” – realizată de sculptorul Valer Neag şi sponsorizată de George Niculescu. Duminica 28 octombrie 2001, Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” (prin bunăvoinţa lui Marian Negrescu şi a lui Ion Cepoi) a găzduit podiumul poetic „Poetul e un rege şi merită un tron”.

Apoi ediţiile s-au succedat vertiginos. Laureaţii următoarelor opt ediţii au crescut valoric şi în importanţă: Mircea Bârsilă şi Gheorghe Grigurcu (2002), Gabriel Chifu şi Gabriel Dimisianu (2009), Valetin Taşcu şi Alex Ştefănescu ( 2004), Ion Vartic şi Paul Aretzu (2005), Marian Drăghici şi Barbu Cioculescu (2006), Şerban Foarţă şi Adrian Dinu Rachieru (2007), Mircea Petean şi Ilie Constantin (2008), Nichita Danilov şi Tudorel Urian (2009). Cea de-a XIV-a ediţie îi încununează cu marile premii pe Adrian Alui Gheorghe şi Mircea A. Diaconu, doi scriitori români contemporani de o excepţională prestanţă.

În paralel cu Atelierul s-a tipărit şi Anualul „Serile la Brădiceni”, în care semnăturile de înaltă notorietate încep să se îndesească. De exemplu în nr.10 au apărut Ioan Flora: despre zidire, Ion Mircea: Audiţie de pe discul de aur, Poezia, Petre Ghelmez: Ultimul trandafir (o traducere din Ana Ahmatova), Nicolae al Lupului: Un pisc de munte. În nr. 11: Alex Ştefănescu: Jurnal secret; Adrian Dinu Rachieru: Anotimpul antologiilor, Şerban Foarţă: Norocul inorogului; Robert Şerban: A cincea roată; Barbu Cioculescu: Literatura română sub comunism; Gheorghe Grigurcu: Un proces ce ne intrigă; Leo Butnaru: Între tumorile şi comorile scrisului; Persida Rugu: Podul roşu, Aurel Antonie: Castelul; Emil Paraschivoiu: Biografeme; Paul Aretzu: Un testament poetic homeopatic; Romulus Diaconescu: Interviu cu Gabriel Dimisianu. În nr.12: Ioana Dinulescu. Serile la Brădiceni, ediţia a XI-a; Mircea Petean: Poemele Anei; Nicolae Tzone: Capodopera maxima; Marius Marian Şolea: Cum se trag oltenii de la rimă: Nicolae Coande: Alex Gregora, alergătorul de riksas, Ion Horea: Sonete; Anghel Dumbrăveanu: Logica transcendentală; Silviu Doinaş Popescu: Imaginarul nedelcian; Nicolae Dragoş: De la legenda populară la creaţia cultă; Dan Marius Drăgan: Sonete. Ca în nr. 13 să se alăture tuturor celor de mai sus: Tudorel Urian: Postmodernism liturgic, Delirul; Ilie Constantin: Pânda sufletului, Şerban Foarţă: Mic tratat de pisicologie; Lazăr Popescu: În căutarea autenticităţii, Ion Predoşanu: Fenomenul Serile la Brădiceni, sau efectul Piramida lui Keops.

Povestea Serilor continuă...

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta