Social • Probabil că nu suntem mai tâmpiţi ca nemţii şi mai leneşi ca japonezii

Morţii nu votează

Probabil că nu suntem mai tâmpiţi ca nemţii şi mai leneşi ca japonezii. Pentru a face un clasament trebuie să te raportezi la aceleaşi valori. Nu poţi compara mere cu pere. Poţi însă compara rezultatele, or aici nici nu existăm. Doar poate într-un top al haosului, dar nici aici nu se poate face comparaţie. Nemţii sau japonezii n-au termenul în dicţionar.

Invocam mereu naţiunile care au pierdut războiul ca să măsuram distanţa şi să ne proclamam impotenţi, dar nu ne-am aplecat niciodată asupra cauzelor acestei stări. Şi, deşi am învăţat la şcoală cum şi-au pus alţii pe hârtie reconstrucţia, cum şi-au planificat viitorul, nu găsim calea spre a-i imita.

Iar din băltire, sportul naţional, se produc uneori tragedii ca cea de la maternitatea Giuleşti sau cele din mână. Mulţi morţi, uneori consemnaţi după acelaşi tipar, ne determina să ne strângem la televizor pentru a ne întreba ce-i de făcut. Şi apar mereu soluţii, dar cum părăsim platourile, ne întoarcem la acelaşi modus vivendi: leşinul.

Când afli că s-au investit 200 de milioane de euro în Valea Jiului şi-i auzi pe mineri ca scârţâie vagoanele din toate şuruburile, ca ventilatoarele sunt de pe vremea lui Carol, îţi vine să-ţi cumperi puşcă. Fabricile de gloanţe s-au transformat însă în fabrici de ţigări…

Dar n-ar aduce alinare familiilor rămase fără căpătâi, copiilor care, ca să vorbească cu taţii lor, vor face vizite la morminte. Şi nu le poate nimeni promite că asemenea grozavii nu se vor mai petrece. Doar demnitarii care vin la televizor şi văd în Valea Jiului, peste zece ani, bijuterii turistice.

Dar au trecut mai mulţi de la primul val al închiderii minelor cu asistenta băncii mondiale şi acolo n-a înflorit decât sărăcia. Puzderia de vile nu se pune, n-are legătura cu oamenii de rând. Cei rămaşi fără slujbe trăiesc din venitul minim garantat, iar fericiţii cărora le mai suna încă ceasul la ora 4, cu teama că nu-şi vor mai putea îmbrăţişa copiii.

Acum, îmi ne cere să închidem în patru ani minele din Vulcan, Petrila şi Uricani. Apar însă politicieni care calculează câtă energie aduc ele şi ce costuri ar însemna găsirea unei alternative. E timpul scurt. Dacă din timpul guvernării CDR nu s-a mişcat un deget, n-o să se producă minunea acum, când ţara are alte priorităţi, nu şi bani pentru parcuri solare sau energie geotermala. Sau drumuri, capacităţi turistice, servicii de calitate.

Şi din toată dezbaterea nu puteau să lipsească, fireşte, acuzaţiile. Cederiştii n-au făcut nimic, nici pesediștii, nici liberalii, nici democraţii. N-au fost bani. A aduce asemenea justificări într-o ţară care se afla la coada clasamentului în ce priveşte atragerea de fonduri europene poate părea ilar.

Dar nu este. Cei care se chinuie din cauza lipsei de viziune a guvernanţilor nu se încălzesc cu asemenea explicaţii. Şi, oricât s-ar strădui politicienii să-şi care unii în spatele altora responsabilitatea, morţii nu votează.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta