Social • „Prostănacul” se-ntoarce… și cade din pat!
Și săptămâna trecută, dar și în această săptămână, s-a prelungit infectul film „Prostănacul se întoarce”, în rolul principal jucând „filosoful” Geoană, fostul degeaba șef al Senatului României. L-am numit „filosof” întrucât încă îmi mai rezonează prin cutia craniană panseul existențial al domnului Geoană, expulzat pe gaura gurii către microfoanele avide de înțelepciunea sa de Confucius modern și contemporan: „Nu contează ce fac eu fără PSD, ci ce se va face PSD fără mine?”… Păi, când dai peste un asemenea mod de a gândi, mai ai curajul ca să contrazici eticheta pusă de Iliescu, recunoscut ca un fiind un bun cunoscător al firii umane?
Doi premieri, al Italiei și al Greciei, au plecat acasă pentru că n-am mai avut susținerea propriilor partide. Margaret Thatcher, „doamna de fier” a guvernului Marii Britanii, a părăsit scaunul de premier din ambâțul unui partiduleț care n-a mai avut chef s-o susțină. Dar regulile democrației nu sunt valabile și pentru semizeul Geoană, cel ce se crede deasupra oamenilor de rând, cel care se crede deja în Valhalla pedelistă, chiar dacă nu-i mai reprezintă nici măcar pe vecinii săi de stradă! Era să scriu „vecini de scară”, uitând pentru un moment că domnul Geoană nu stă la bloc, și că a aruncat în stradă niște femei pentru a-și amplasa fizicul propriu în căsoiul actual.
„Gealați”, „cretini” sunt noile apelative ale „prostănacului” la adresa membrilor partidului care au luptat să-i aducă peste 5 milioane de voturi. Dacă aș fi răutăcios, mi-aș aduce aminte de o replică devenită celebră: „Ai văzut, Maria, ce agresivă era…?”, dar sunt doar milos: mi-e milă de un ins care n-a înțeles și nu înțelege nici măcar acum ce i se-ntâmplă, și care lasă impresia că e un simplu musafir în viața sa. Sic transit gloria mundi! Un om care a fost ambasador la Marele Licurici, care a avut o prestație destul de bună în M. A. E., care a avut onoarea să fie preferatul unei părți importante a electoratului pentru prima funcție din stat, a eșuat lamentabil în poziția a doua: ținându-se cu dinții, cu mâinile, cu picioarele și, dacă ar fi avut coadă, ca strămoșul său – maimuța (căci mi-e greu a crede că se trage din Adam și Eva…), s-ar fi ținut și cu ea de fotoliul de președinte al senatului. Ce Dumnezeu era așa de greu de priceput că nu te poți opune, chiar cu forța, în postul numărul unu al unui organism democratic, unde funcționează regula majorității, nu a bunului plac al unui ins, care, de dragul avantajelor, nu se dă dus de pe scaun? Este o funcție de unde, la nevoie, te aruncă-n Dâmbovița cu scaun cu tot, dacă te legi cu lanțuri de el! Nu a reușit domnul (mi-e din ce în ce mai greu să folosesc acest apelativ în cazul lui M. G., am și eu limita mea maximă de suportabilitate…) Geoană să priceapă că, manevrată cu inteligență, situația inițială îl putea aduce în postura de victimă, atât de dragă electoratului, domnul Ponta pierzând puncte importante în fața alegătorilor prin metoda de forță prin care a încercat să scape de ocupantul (acum) abuziv al primei funcții din senat. Încercând să contraatace, Mircea Geoană, neavând dibăcia necesară, tot ce-a putut face a fost să-și scape singur pușca pe bătături! Și cum fiecare doarme după cum își așterne… Vorba bătrânului vulpoi politic Iliescu: acest om n-a învățat nimic din experiența personală. Iar acum va suporta consecințele propriilor prostii. Căci, ca Geoană să facă vreo prostie nici nu-i greu: e suficient să-l lași să se desfășoare și problema se rezolvă de la sine – face parte din acea categorie de oameni pe care, vorba aia: nici nu trebuie să-ncerci să-i omori, o fac și singuri cu mult succes, viteză deosebită și precizie maximă…
„Ce-o să se întâmple pe piețe?”, se întreba, retoric, de-acum fostul președinte al senatului, Mircea Geoană, întocmai prietenului său de taină, filosoful-matelot de la Cotroceni. Părerea mea e că bursele or să crească, în ciuda speranțelor de distrugere cosmică ale „prostănacului”. De ce? Poate din cauza faptului că se termină o stare de improvizație și de ceartă care se lungea cu cât Geoană stătea mai mult pe fotoliul de președinte al senatului? E ca la Băsescu: în cazul trântirii acestuia de pe funcția de președinte, bursele vor crește masiv, întrucât întotdeauna s-a întâmplat acest lucru când a fost înlăturată o frână din calea dezvoltării! Care bursă a căzut la bușirea lui Saddam Hussein? Dar a lui Mubarak? Cumva tulburări bursiere când a pierit Gaddafi? Hai să fim serioși: de la Iisus încoace n-am mai avut lideri providențiali și nu se întâmpla să apară vreunul subit întruchipat taman în persoana lui Geoană! Sunt pline cimitirele de oameni de neînlocuit! Cum se zice: a pierit ea, mama, și rămânea etern Geoană pe fotoliu? Haida-de! Tot ce a reușit însă cu mult succes ex-președintele senatului a fost să crească vânzarea de antiemetice și lămâi, că atâta greață l-a apucat pe acest popor, cum n-am mai văzut de la tăierea pensiilor și salariilor!
Nu pot însă să nu înțep nici PSD-ul, chiar cu domnul Ponta în frunte! Cât ar fi Geoană de păcătos, uneori gura păcătosului adevăr grăiește! Și rămân la părerea că, în momentul în care au apărut în fața partidului: Geoană, cu prostiile făcute, pe de-o parte, și Ponta, cu demisia pe masă, pe de altă parte, le-aș fi făcut vânt la amândoi! Întâi acceptam demisia lui Ponta, întrucât n-a ajuns un partid de talia PSD-ului să stea în ifosele glazurate cu justificări trase de păr ale cuiva care, cu toată puterea avută pe mână de-a lungul timpului, n-a putut să-l arunce la Jilava pe Băsescu nici măcar pentru chestia cu flota, ca să nu mai zicem că a făcut câteva mari erori de strategie politică din cauza cărora ar trebui să doarmă noaptea în reprize, ca la box. Sau așa a ajuns PSD-ul? Să nu fie în stare, sub luminata conducere pontească, să reușească rezolvarea problemelor făcute de către un membru, mai cu funcții, decât dându-l afară? Cam puțină dibăcie la niște politicieni! Să înțelegem că, dacă va deveni premier, în caz că va ieși cineva în stradă ca să-și ceară niște drepturi (care pot garanta că or să fie încălcate, doar am mai văzut „filme” cu PSD!), când nu-i va conveni viitorului premier, fost procuror, va trage cu tunurile-n revendicatori, ca la 1907? Căci cam asta ar fi proporția… Păi, atunci, hai să vedem ce putem face ca să n-ajungă la butoanele tunului – iar aprobarea demisiei putea fi un pas bun, căci motive s-ar fi găsit, dacă era musai, de dragul satisfacerii curiozității presei!
Alt aspect. Zicea domnul Ponta că funcția de președinte al Senatului nu mai aparținea, de fapt, PSD. OK, asta aș putea înțelege, chiar dacă nu-s grozav de convins. Dar nu înțeleg de ce trebuia ca să aparțină actualei puteri și faptic, și scriptic! Adică de ce era musai ca domnul Ponta să oficializeze trecerea conducerii senatului în tabăra puterii? Cât era Geoană președinte, acesta mai putea ca să fie manevrat în favoarea PSD, toată treaba era de dibăcie, de parlamentări. Sau nu se mai ocupă parlamentarii cu parlamentările? A, că nu mai răspundea întocmai și la timp ORICĂREI comenzi, poate chiar stupide, venite din partea partidului, ei, asta poate nu e cel mai rău lucru posibil, l-ar fi confundat lumea mai repede cu cineva de la băsiști! Și, după cum s-a dovedit de-a lungul timpului, gloata a greșit destul de des, iar conducătorii gloatei nu întotdeauna au lucrat în interesul celor care i-a ales. După ce domnul Ponta a reușit ca să arunce, prin rezultatul chibzuielilor conducerii pesediste, mai multe organisme în brațele lui Băsescu (de exemplu, nu-mi iese din cap celebrul caz al Curții Constituționale, supranumită de-atunci „5 la 4”), cred că nu era necesar ca să facă acest lucru și cu șefia senatului, dar, cu toate astea, s-a făcut. Îmi amintesc cum se acuzau reciproc, și Geoană, și Ponta, de colaboraționism cu băsiștii. Văzând cum au decurs acțiunile celor doi, mă întreb ca rabinul din Buhuși: oare nu cumva au amândoi dreptate? Și să vezi lucrarea naibii când o să fie șeful senatului Marko Bela sau chiar Gyorgy Frunda (unele surse-mi zic taman din Târgu Mureș că Frunda ar fi favorit), grație amabilității lui Ponta! După aia să vezi copieri de metodă de la băsiști! Cum a zis Băsescu? Că-n timpul mandatului lui s-au întâmplat și lucruri bune! N-a avut el vreun aport, da’ voia să fie reales c-a avut bafta să fie el, atunci, la butoane! Cum a zis Boc? A, că a crescut oleacă exportul, deci guvernul e competent, chiar dacă n-are treabă cu exportul! Ori, pentru că anul acesta a plouat bine și la timp, am avut recolte bune, deci strategiile lui Tabără au fost grozave. Parcă văd că tot așa o să vină și PSD-ul cu pretenții că a fost o dibace lovitură punerea unui UDMR-ist în fruntea senatului (pariu p-o bere că UDMR va ajunge-n fruntea senatului?), ca să poată să dea jos cu Băsescu, cam prin primăvară, când UDMR-ului îi va ajunge cuțitul la os și va trage concluzia că, dacă nu schimbă barca, nu numai că nu mai intră-n parlament, dar va dispărea și de pe scena politică din România! Puneți bine numărul acesta de ziar, ca să nu ziceți, în primăvară, că nu v-am zis c-așa o să fie! Data trecută scriam că o să iasă pesediștii la vârf cu chestia aia răsuflată, că pierzând membri mai răsăriți, partidul a ieșit întărit. Deja miercurea asta s-a întâmplat și această predicție a mea, dar m-am obișnuit până la vârsta asta să fiu Cassandră în deșert – ia uite ce frumos titlu de carte mi-am găsit…
M-am uitat siderat cât de urât a ieșit Geoană din scenă. În viața mea n-am văzut un asemenea hal de decădere! Sincer, mă așteptam să-i pună careva, discret, o pastilă laxativă-n pahar, ca să îl văd alergând la budă cu pantalonii pe vine deja! Dacă Negruzzi, când a scris „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu!”, l-ar fi avut ca model pe Geoană, mai făcea încă un volum pentru nuvela sa despre Lăpușneanu!
Cel mai mare regret este însă că, în comparație cu grobianismul lui Geoană, Băsescu va părea un domn, vreo câteva zile… Și ce gentleman părea inițial Geoană, dom-le! Noroc că am apucat să-i văd, la timp, miniinterviul de când le-a aruncat pe niște femei din casă pentru a-și muta el corpul în vila pe care va trebui, acum, să o elibereze și el… Sper, măcar, ca Năstase să se simtă răzbunat!
Social Bookmarking












Legaturi (NE)primejdioase