Social • România contrastelor la… vremea întrebărilor!

„România contrastelor” la … vremea întrebărilor! Cam aceasta ar putea fi concluzia simpozionului organizat pe data de 11 decembrie de către Asociaţia pe care o conduc (Asociaţia pentru Educaţie „Traian Popovici”). În faţa a 200 de persoane au fost afirmate lucruri profunde, uneori greu digerabile, alteori pline de sevă umoristică, însă nu lipsite de conţinut şi de semnificaţie. Concluziile au fost multiple şi generatoare de reflecţii stânjenitoare.

Câteva dintre afirmaţiile conferenţiarilor ale căror implicaţii încă nu le pot menţiona sunt:

1. Traversăm mai mult o criză de moralitate decât una economică

2. În România nu avem încă o cultură a adevărului şi a demnităţii

3. Ne lipseşte foarte mult consistenţa şi pragmatismul protestantismului occidental

4. Sunt prea mulţi popi, prea puţini preoţi. Prea mulţi pastori, dar prea puţini păstori!

5. Trebuie să fie reinventat cetăţeanul, singurul care are posibilitatea de a genera schimbarea

6. Elitele au fost şi continuă să fie compromise

7. Nu suntem condamnaţi genetic, însă avem o problemă de educaţie superficială

9. Este necesară o redescoperire a valorilor creştine şi a unei credinţei autentice

10. Ne caracterizează în continuare teoria formelor fără fond.

11. Ezităm să ne asumăm trecutul şi aceasta poate fi fatal

12. Comunismul nu a dispărut, ci doar s-a disipat.

13. Aşteptăm mult de la alţii, fără ca noi să ne asumăm responsabilitatea.

14. Întotdeauna este altul de vină pentru problemele majore şi nu acţionăm în direcţia schimbării lor.

15. Ne-am obişnuit să avem o viaţă „îngenuncheată”, singurul în faţă căruia ar trebui să facem asta fiind doar Dumnezeu. Deocamdată o experimentăm în faţa oamenilor…

 

Scopul evenimentului nu a fost cel de a oferi răspunsuri, ci acela de a genera frământări şi de a stârni alte dezbateri. Nu uitaţi că şansa unei schimbări nu constă în numărul de certitudini, ci în cantitatea de frământare existentă… Poate că aici stă şi cheia „convertirii” României.

Să fi avut dreptate Arghezi atunci când constata că „întotdeauna lumea noastră s-a despărţit în două lumi, o minoritate parfumată, zguduită de spaimă şi un popor pietrificat în certitudini trăite de două mii de ani, indiferent la evenimente”…?

Poate că ne este dificil să acceptam o altă filosofie despre viață. Desigur, istoria romanţată din perioada comunistă ne poate provoca încă nostalgii. Însă, pentru mine succesul dezbaterii a fost tocmai acela că a ridicat probleme sensibile care să determine o profundă reflecție. Și găsirea unor răspunsuri în mod individual.

Lucian Boia, unul din cei mai mari istorici ai României, constata în una din cărțile sale: „Atunci când este prioritară construirea unei Românii performante, nici sacrificarea pe altarul mitologiei istorice, nici invocarea strămoșilor, nici mitul eternei persecuții nu ne scot din beznă”.

Soluția nu este în trecut. Nici comparația cu alte vremuri, care nu au fost nici ele mai glorioase. Ne-am obișnuit cu moduri de gândire ieftine furnizate de televiziune. Acolo toţi au răspunsuri, nimeni nu are întrebări! Simpozionul organizat recent a adus o altă culoare… Un alt mod de a gândi… O altă perspectivă… Mă bucur ca unii au prins-o! Și aceștia fac parte din România profundă! Pot fi satisfăcut că împreună cu cei care m-au sprijinit am pus o cărămidă la consolidarea acesteia, chiar daca unii doresc să trăiască în cealaltă Românie!

 

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.