Social • România între alb și negru!

de Prof. Florentin LEHACI
Vizionari: 369
25 Martie 2011 Ora: 23:38

Viața este arta de a fi bine păcălit, și pentru ca înșelătoria să reușească, ea trebuie să fie neîntreruptă și să devină o obișnuință. (William Hazlitt)

Când incompetența se cuplează cu indiferența și indecizia, rezultatul este incapacitatatea de a acționa atunci când acțiunea este esențială pentru supraviețuire. Însă atunci când lașitatea se combină cu oportunismul efectul constă în multiplicarea unei generații de „homo sapiens” care devine etalon social. Cam aceasta ar fi imaginea „idilică” a liderilor de opinie din România, fie ei politicieni, oameni de cultură sau exponenți ai „lumii bune”.

Din păcate, nu doar prezentul nostru agitat a cunoscut astfel de convertiri dubioase, ci toată istoria noastră recentă a fost dominată de figuri anoste care au pretins că par ceea ce nu sunt. Elitele rareori au fost în conjunctura de exemplaritate și eficiență morală ce ce puteau fi pretinse de la acești „directori de conștiință”. Politica momentului și viziunea oportunismului s-au impregnat în sfera comportamentală, devenind atuuri ale succesului (sau succesuri!) pe plaiuri mioritice. Posedând la maximum arta dezertării și a mimetismului etic, pretinșii lideri ai nației au ucis întotdeauna viitorul colectiv prin anihilarea prezentului. Oscilând între alb și negru și votând sistematic nuanțele întunecate! Deși ne țin discursuri „patetice” despre adorarea albului! O astfel de situație era constatată de Camil Petrescu care a sesizat amploarea carențelor morale ale liderilor autohtoni, fie că erau îmbrăcați în sutana neagră a tradiționalismului religios sau în fracul occidental al unei demagogii orientale: „De obicei ipocriții se fac popi, trădătorii sunt cei mai înfocați patrioți, și sergenții vorbesc necontenit de bunătatea lor. Considerați numai scriitori care au făcut războiul și pe cei care nu l-au făcut. Aproape toți cei din urmă au făcut poezii patriotice, nici unul dintre cei care au luptat nu s-a coborât până acolo. E lege asta.” (Camil Petrescu, Opinii și atitudini) Și noi care credeam că statul se reformează și că oamenii se schimbă! Sau că negrul se metamorfozează în alb! Timpul ne-a arătat că ilustrul romancier român a intuit corect legea celor pentru care trădarea este un ideal, iar ipocrizia o virtute! România devenind sclava unor „cetățeni” pentru care etica se rezumă la o banală retorică, iar patriotismul la o manevră fantezistă. Profesioniști ai disimulării, asemenea „generoși” indivizi ai gărzii pretoriene românești ucid spiritul din biserică, agravează atmosfera din instituții și fac irespirabil aerul pe stradă. Ne predică, ne țin discursuri, ne promit fericirea prezentă sau viața viitoare! Și ca o culme a ipocriziei ne impun nouă reforme, în condițiile în care ei rămân aceiași. Mereu aceiași!

„Zâmbete” din „Ţara măgarilor” (I): răgetele celor cu …scaun la cap!

Cum ar fi să supravieţuiţi în „ţara măgarilor”? La propriu…Un autor, Ştefan Zeletin, a publicat o carte cu acest titlu. După ce îşi obţinuse doctoratul în filosofie în Germania. Studiase la Berlin, la Paris şi Oxford. Şocat la revenirea în România, după anii petrecuţi în apus, scrie această carte. Cu subiectul pe care îl puteţi intui. Oare cine sunt personajele, măgari la trup, dar şi la suflet?

Să fie doar o simplă ficţiune? Să fi surprins nişte realităţi ascunse sub masca omeniei dar pe care el a reuşit să le demaşte în toată acurateţea lor?

M-am hotărât ca în fiecare week-end să vă ofer selecţiuni din această carte. Pentru a vă smulge zâmbete… Sau poate că nu! Fiindcă dincolo de tendinţa autorului de a caracteriza uniform o întreagă colectivitate umană, are meritul de a sesiza nişte realităţi…incontestabile. Şi apoi, să vedem dacă mai puteţi râde!Deci, să inaugurăm călătoria noastră în această ţară nostimă:„Cei mai de jos stau măgăreii. Aceştia poartă numele simbolic de luminători ai neamului şi sunt însărcinaţi cu învăţătura tinerimii. O parte din măgăria lor lăuntrică a ieşit în afară şi s-a mai depus şi pe corp. E drept, au strigat şi ei într-o seamă şi strigă mereu cu răgete jalnice de foame să fie ridicaţi ceva mai sus pe scara măgăriei, căci nu mai pot îndura priveliştea necurăţeniei în care înoată. Dar totul este zadarnic. Căci în prealuminatul sfat al neamului, cu toată bunătatea unor inimi ce simt şi înţeleg durerile altor burte, măgarii de sus le-au răspuns odată pentru totdeauna: pace sufletului vostru măgăricesc! În mănoasele grădini ale binecuvântatei noastre ţări creşte îndeajuns ceapă şi usturoi pentru ca să puteţi paşte la ele ziua întreagă. Dar noi ne-am înfruptat la alte soiuri de vegetale şi nu putem goli ieslea noastră ca să o umplem pe a voastră.”

(Ştefan Zeletin, „Din ţara măgarilor”)

Americanii şi vampirii nătângi din România

Iarăşi trebuie să ne apărăm şi „nevoile şi …neamul”. O “hartă specială” a Europei, care prezintă percepţia americanilor despre statele europene, ne denigrează valorile. În timp ce francezii sunt priviţi ca snobi şi incapabili să câştige un război, când vine vorba de România, persoanele de peste ocean se gândesc la vampiri şi… neveste comandate pe internet. Desigur, o asemenea percepţie nu te poate lăsa indiferent, atâta timp cât încă respiri aerul românesc. Iarăşi s-au găsit americanii să-şi etaleze ignoranţa şi incultura cu privire la civilizaţia din Europa! Şi iarăşi ne sfidează valorile…Acum este momentul! Nu putem rata ocazia de a ne exprim indignarea faţă de ceea ce produc americanii. Să vină naţionaliştii! Cu un cor de voci patriotice să-i acuzăm pe inculţii din America. De snobism… Şi de toate tragediile din lumea aceasta! Şi de prostie… Pe bună dreptate! Fiindcă cultură nu prea au. La testele internaţionale sunt destul de mediocri. Dar tot nu înţeleg, cum de noi (care avem un nivel de cultură elevat şi beneficiem de o educaţie ce produce olimpici) ne tot situăm de ani buni în coada lor. Şi nu numai a lor! “Hoţul strigă hoţul”, cred că ar fi cea mai bună replică la atitudinea noastră. Poţi acuza pe cineva de incultură atâta timp cât tu nu o ai. Sau cât timp nu te împiedici de propriul I.Q. Dacă nu, merită să schimbi discursul…De ce avem “parafa” de ţară a vampirilor? Păi, cu ceva ani în urmă nu erau în încercări disperate de a face un un brand de ţară din personajul Dracula (cu tot tacâmul, de la castel până la parc)? Au trecut anii şi am împrumutat Halloween-ul ca şi cum ar fi sportul nostru naţional. Până şi şcoala (care are rolul de menținere a reperelor culturale) s-a înfrăţit cu Maiestatea sa, Vampirul…Aproape toţi! Şi peste tot!Dacă noi am iniţiat promovarea turistică a acestui brand, fiind un fel de valoare naţională, atunci de ce ne supărăm? E ridicol! Te faultezi singur şi apoi mai ceri şi pedepsirea adversarului… Iar în privinţa lovirii singuri la picioare am devenit artişti… Dacă valorile autentice sunt ţinute în umbră, iar pseudo-valorile sunt reliefate ca şi cum ne-ar caracteriza, corect este ca alţii să ne cunoască după fotografie… Pe care tot noi am făcut-o! Oare de câtă nevoie de bun simţ are nevoie cineva pentru a nu vorbi atunci când este mai bine să tacă? În sistemul acesta de promovare a valorilor, curând vor cunoaşte România după numele nu ştiu cărei prinţese de prin părţile Ardealului sau a nu ştiu cărui Salam (nu cel săsesc).Stau şi mă întreb dacă nu este şi ceva adevărat în misterul acesta cu vampirii. Oare chiar ne reprezintă contele Dracula? Fie el şi un Vlad Ţepeş travestit! Păi nu avem noi conducători, demni urmaşi ai brandul-ui naţional, care ne sug sângele şi nu ne “mâncăm” noi unii pe alţii? Curat murdar! Ceva nu este în ordine… De vină, bineînţeles, sunt americanii!!!